Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui. Că ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Cu adevărat însă spun vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu. (Luca  9, 23-27)

Pericopa evanghelică de astăzi o putem sintetiza folosindu-ne de trei cuvinte: voinţă, Cruce şi mântuire. Domnul Iisus Hristos, după ce a vorbit ucenicilor Săi despre pătimirile şi Învierea Sa, le-a arătat care este drumul ce trebuie parcurs în această viaţă de către fiecare creştin. 

Finalitatea acestui drum trebuie să fie viaţa înveşnicită în Împărăţia lui Dumnezeu. În acest demers avem nevoie de multă voinţă şi determinare pentru a deveni buni creştini. Voinţa ne îndeamnă să urmăm pe Domnul Hristos şi să ne lepădăm de tendinţele egoiste. 

Fără Cruce nu putem fi urmaşi ai Domnului Hristos. Sfânta Cruce este cea care ne transformă din ins în persoană, din muritor în înveşnicit. Prin puterea Crucii, faptele noastre cele bune şi credinţa noastră se călesc. 

Sfânta Cruce este armă şi scut, veşmânt şi hrană, lacrimă şi bucurie. Sfântul Atanasie cel Mare aşa ne învaţă: „Domnul Hristos a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne“. (pr. Dumitru Păduraru)