”Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei. Şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă. Şi atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Marcu 13, 24-31)
Cuvintele Domnului Iisus Hristos „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“ ne îndeamnă să fim cu luare aminte la veşnicia cuvintelor divine.
Citirea Sfintei Scripturi nu este un exerciţiu intelectual, ci prin intermediul ochilor intră în inima şi-n sufletul nostru dorinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Din acest motiv, Biserica noastră a rânduit să se citească în fiecare zi un fragment scripturistic care ne leagă viaţa de viaţa şi activitatea Domnului Hristos.
Aceste texte se citesc de aproape 2.000 de ani fără întrerupere. Mai mult, datorită diferenţei de fus orar, pe fiecare meridian al pământului, în fiecare ceas, la Sfânta Liturghie, avem mărturii despre cele pe care Domnul Hristos le-a făcut pentru noi şi a noastră mântuire. Un creştin, pe lângă rugăciunea zilnică, trebuie să citească şi un pasaj din Biblie.
Sfântul Ioan de Kronstadt aşa ne învaţă: „Dumnezeu se bucură atunci când omul descoperă lucrarea Sa în inima lui, fiindcă El este lumina şi adevărul“. (Pr. Dumitru Păduraru)
