Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pr care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei. (Ioan 17, 18-26)
Fragmentul evanghelic de astăzi face parte din Rugăciunea Domnului Iisus Hristos. Sfântul Ioan ne-a lăsat ca mărturie grija părintească pe care Domnul Hristos o are faţă de toţi cei care cred în El şi în Învierea Sa.
Toate cuvintele rugăciunii au o căldură părintească. Mântuitorul Se roagă pentru urmaşii Săi aşa cum un părinte iubitor se roagă pentru fiii săi. Subliniem faptul că Domnul Hristos Se afla înainte de prinderea şi răstignirea Sa. Nu peste mult timp vom înţelege cum cuvintele rugăciunii Sale s-au împletit cu Jertfa şi Învierea Sa.
Cine urmează învăţăturile Mântuitorului devine un om nesubjugat păcatului; devine un iubitor de Hristos şi este iubit de Dumnezeu. Pe Domnul Hristos să-L propovăduim şi prin comportamentul nostru de fiecare zi. Cum se poate numi creştin un om care minte, înşală, fură, distruge? Mai poate spune că Hristos trăieşte în el?
Sfântul Simeon Noul Teolog aşa spune: „Mintea încălzită de dorul lui Dumnezeu nu mai acordă atenţie gândurilor străine de El”. (Pr. Dumitru Păduraru)
