Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni. (Matei 24, 34-44)

Domnul Iisus Hristos ne atrage atenţia asupra veşniciei cu­vin­telor Sale. Cele pe care le-am citit astăzi au fost auzite şi acum două mii de ani de către toţi cei care-L urmau pe Hristos Domnul.

Celor de atunci le-a vorbit despre un timp al judecăţii; însă acest lucru ne priveşte şi pe noi cei de astăzi. Nu sunt multe deosebiri între cei de atunci şi noi cei de astăzi. Deopotrivă ne lăsăm ră­piţi de valurile vieţii, fără să luăm prea în serios cuvintele Dom­nu­lui Hristos.

Da, va fi un timp al sfârşitului şi un timp al judecăţii divine. După faptele noastre vom fi judecaţi de Dumnezeu. Timpul judecăţii trebuie aşteptat cu nădejde în milostivirea lui Dumnezeu.

Nimeni nu ştie când va fi sfârşitul; nici îngerii din ceruri. Să nu ne neliniş­tească venirea sfârşitului, ci mai degrabă să fim preocupaţi de cum să ne pregătim pentru întâlnirea cu Dumnezeu.

Fericitul Augustin aşa ne învaţă: „Dum­ne­zeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni”. (Pr. Dumitru Păduraru)