Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace. (Luca 7, 36-50)
Să surprindem tâlcul acestui fragment evanghelic. Unii, din motive pecuniare, vor concluziona că s-a făcut risipă atunci când mirul de nard a fost folosit pentru ungerea picioarelor Domnului Iisus Hristos.
Alţii, din motive morale, vor afirma că nu este indicat ca Domnul Hristos să intre în casa unui fariseu şi să Se lase atins de o femeie păcătoasă.
Adăugăm şi gândul tainic al fariseului, dacă Cel din faţa sa ar fi fost un adevărat proroc, ar fi cunoscut pe cei care erau păcătoşi. Simon fariseul judeca aspru, femeia îşi plângea păcatele, iar Fiul lui Dumnezeu era Cel care a adus mângâiere şi unuia, şi altuia. Mântuitorul a iertat păcatele celei păcătoase, deoarece a apreciat pocăinţa şi credinţa femeii. Chiar subliniază Domnul Hristos: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!“
Sfântul Maxim Mărturisitorul aşa ne învaţă: „Întrucât este iubire, Dumnezeirea Se mişcă; deoarece este iubită, Dumnezeirea mişcă spre Sine toate lucrurile care sunt capabile de dragoste.“ (Pr. Dumitru Păduraru)
