Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea. (Ioan 3, 13-17)

Din cuvintele Domnului Iisus Hristos înţelegem că toți cei care doresc să moştenească viaţa veşnică trebuie să aibă credinţă puternică în El. Credinţa noastră este răspunsul pe care îl oferim la dragostea pe care Dumnezeu ne-o poartă.

Oare nu este minunat când iubeşti şi eşti iubit? Cu atât mai evident avem acest simţământ când vorbim despre dragostea pe care Dumnezeu – Tatăl o are pentru fiecare făptură din această lume.

Pentru că El doreşte mântuirea noastră, a trimis pe Fiul Său în această lume. Lumea L-a primit aşa cum ştim! La început cu rezervă, apoi cu uimire; unii cu respect şi entuziasm, alţii cu oarecare reţinere.

Domnul Hristos pe unii i-a mângâiat, altora le-a schimbat viaţa doar cu un cuvânt; unii au primit vindecare, alţii, prin puterea Sa divină, au fost înviaţi din morţi. Dumnezeu doreşte să ­ofere fiecăruia un colţ de rai. Ne dorim şi noi acest lucru? (Pr. Dumitru Păduraru)