Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. (Marcu 7, 14-24)
Dacă citim cu atenţie fragmentul evanghelic de astăzi, vom constata cât de actuale sunt învăţăturile şi mustrările Domnului Iisus Hristos. Mulţi dintre fraţii noştri trăiesc cu impresia că nu va exista o zi a judecăţii, iar această viaţă ar fi ultima realitate ontologică.
De altfel, păcate erau şi acum două mii de ani; păcate şi prilejuri de păcătuire sunt şi astăzi. Ceea ce distruge sufletul omului sunt cele care ies din inima omului, adică faptele şi simţămintele care ar putea fi evitate.
Să ne întrebăm: De ce există atâta răutate în timp ce oamenii vorbesc tot mai mult despre pace şi înţelegere? Iată răspunsul Domnului Hristos: Din cauza cugetelor rele, a lăcomiilor, a vicleniilor, a înşelăciunilor, a neruşinărilor, a invidiilor, a hoţiilor, a desfrânărilor, a ignoranţei şi a nepăsării.
Noi spunem: „Lăcomia strică omenia”. Omenia este starea firească a omului credincios, smerit, drept şi cinstit. Sfântul Efrem Sirul aşa ne învaţă: „Cel ce pune capăt rugăciunii începe să păcătuiască.” (Pr. Dumitru Păduraru)
