Domnul Iisus Hristos a spus: „Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea”. Ce înseamnă acest „puţin”, aceasta era întrebarea de pe buzele Apostolilor. Dacă ne referim la veşnicia lui Dumnezeu, citim în Vechiul Testament că o mie de ani sunt ca ziua de ieri.
Domnul Hristos vorbea despre faptul că, raportând în timp, peste puţină vreme vor fi supliciile Sale. Când El va suferi, cei ce L-au condamnat se vor bucura, iar ucenicii vor plânge şi vor fi trişti. Însă, după alt puţin timp, după Învierea Sa, ucenicii vor avea o mare bucurie.
Şi noi am avut cam aceleaşi sentimente. În Joia Mare, când Mântuitorul a fost răstignit, ne-am întristat. Am plâns şi ne-am tânguit în Vinerea Mare, când L-am pus pe Domnul Hristos în mormânt. Însă bucuria a fost nemărginită la vederea Mântuitorului Înviat. Când Dumnezeu este cu noi, bucuria noastră este veşnică şi deplină!
Sfântul Grigorie Teologul ne spune: „Trebuie să pomenim pe Dumnezeu mai des decât respirăm”. (Pr. D. Păduraru)