A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui. Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos). Şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuieşte: Petru). A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului. (Ioan 1, 35-51)
Învierea Domnului aduce în inimile şi-n sufletele noastre multă lumină şi speranţă. În limbajul bisericesc numim perioada de după Paşti „Săptămâna Luminată”.
Apostolii care de teamă L-au părăsit pe Domnul Hristos sunt încurajaţi acum prin cuvintele: „Bucuraţi-vă şi nu vă temeţi”.
De la încredinţarea Mariei Magdalena până la cea a lui Toma, fiecare dintre noi trece prin trăirile acestora: ne cuprinde şi curajul mironosiţelor, dar ni se strecoară în inimi şi o frântură din îndoiala lui Toma.
Lumina Învierii ne-a adus puterea de a percepe lucruri care sunt mai presus de înţelegerea noastră. Taina Învierii nu ne aduce în inimi întrebări fără răspunsuri, ci ne dăruieşte puterea de a vedea dincolo de ceea ce raţiunea şi evidenţa ne oferă.
Astfel, moartea este doar un prag, iar viaţa îşi redobândeşte perspectiva veşniciei prin Învierea Fiului lui Dumnezeu. (Pr. Dumitru Păduraru)
