”Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi s-au întors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în numele Tău. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri. În acesta ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta.” (Luca 10, 16-21)
Domnul Iisus Hristos spune: „Bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri“. Ne întrebăm: oare este bine ca numele noastre să fie înscrise în cer, în faţa lui Dumnezeu?
În clipa când am devenit creştini prin Sfântul Botez, am depăşit limitele şi graniţele acestei lumi. De atunci fiecare dintre noi a devenit fiu al lui Dumnezeu, prieten şi ucenic al Domnului Hristos, contemporan cu sfinţii şi cuvioşii.
Dincolo de orice mare realizare a acestei vieţi, mai importantă este performanţa duhovnicească de a-ţi mântui sufletul. El ne ştie şi ne cheamă pe fiecare după numele ce l-am primit la botez. Numele fiecăruia dintre noi are în spate o încărcătură spirituală aparte.
Acesta este unul dintre motivele pentru care trebuie să punem copiilor, atunci când sunt botezaţi, numele unui sfânt. Acel sfânt va fi ocrotitor şi rugător pentru cel care-i poartă cu cinste şi vrednicie numele. În faţa lui Dumnezeu noi nu suntem numere de ordine, ci nume ale fiecăruia dintre fiii Săi. (Pr. Dumitru Păduraru)
