EVANGHELIA ZILEI Şi când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, şi ei Îl pândeau, Iată un om bolnav de idropică era înaintea Lui. Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei, spunând: Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu? Ei însă au tăcut. Şi luându-l, l-a vindecat şi i-a dat drumul. Şi către ei a zis: Care dintre voi, de-i cădea fiul sau boul în fântână nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei? Şi n-au putut să-i răspundă la acestea. Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între ei: Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine. Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă. Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine. Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. (Luca 14, 1-11)

Cuvintele de astăzi ale Domnului Iisus Hristos vin să ne clarifice dilema întâietăţii. Noi suntem educaţi să fim perse­verenţi dacă vrem să ne reali­zăm personal şi profe­sional. Doar situându-te pe primele locuri te poţi bucura de succes.

E bine să nu fim leneşi, însă şi în cele spirituale trebuie să fie aşa. Prin străduinţă ajun­gem la biruinţă.

Domnul Hristos ne mai învaţă ceva: să fim şi smeriţi. Smerenia ne dă impul­sul discreţiei. Să nu alergăm după locurile cele dintâi dacă acestea nu ni se cuvin. Mai bine să fim invitaţi să le ocu­păm decât să fim atenţionaţi să le eliberăm. Cel care nu urmă­reşte cu tot dinadinsul măririle, va avea parte de cinstea întâietăţii.

Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Smerenia covârşeşte păcatele noastre şi ne ridică, iar mândria ne apasă sufletele spre pământ şi ne coboară”. (Pr. Dumitru Păduraru)