EVANGHELIA ZILEI Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul. Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. (Luca 4, 22-30)
Asprimea cuvintelor Domnului Iisus Hristos i-a deranjat pe concitadinii Săi. Unii aveau o atitudine de superioritate faţă de semeni şi chiar se considerau deja mântuiţi. Mustrarea Mântuitorului i-a făcut să-şi vadă limitele şi imaturitatea în cele duhovniceşti.
Atât de jigniţi s-au simţit o parte dintre locuitorii Nazaretului, încât umplându-se de mânie au hotărât să curme viaţa Domnului Hristos. Mulţi ne regăsim în mustrările Mântuitorului; şi tot la fel de deranjaţi poate ne simţim şi noi!