6 martie. Nu. Nu vine comunismul din nou. Dar gâlceava naţională pe ora de religie ar trebui să se termine. Dar cine mai iubeşte pacea? Unii trăiesc bine din război. Aşa că va continua. Iar părerologii îl vor amplifica. Dorind să curăţim pădurea de uscături, greşim, dând foc la toată pădurea. Am stat şi m-am uitat cu uimire la războiul opiniilor pro şi contra religiei în şcoli. Am aşteptat să treacă termenul zis legal de înscriere, ca să nu pară că fac propagandă. Multe opinii nedocumentate, mulţi părerologi care confirmă teoria că ne credem atotştiutori (cel puţin la Politică, Fotbal şi Religie), multă manipulare.

Mi-ar trebui un site întreg ca să demontez fiecare neadevăr afirmat de părerologii religioşi. E paradoxal cum oameni care n-au făcut în viaţa lor o oră de teologie sau măcar de istoria religiilor dau cu barda în stele după religie, inventând motive care mai de care mai ciudate contra ei. N-ar fi mai bine să îşi prezinte argumentele pro-secularism? Ba da, dar nu prea au. Secularismul se hrăneşte tot cu religie. Dau câteva exemple: Religia nu-i ştiinţă.  Dar teologia, care fundamentează studiul religios ce e? Disciplină academică autorizată. Adică ştiinţă umanistă (hazliu e ca o spun chiar umaniştii). Sigur, religia nu e numai teologie,  e şi trăire. D-aia pare că nu-i ştiinţă. Deşi psihologia ne învaţă că trăirile se pot măsura la o adică, sau măcar observa.

Sunt studii făcute chiar pe religie. De pildă, unul interesant spune că ateii sunt mai intoleranţi ca religioşii. Altul, că religioşii sunt mai morali decât ateii. E firesc, din moment ce ateul n-are un sistem valoric superior lui. Dar asta e opţiunea lui. Constituţională. Altul, că cei ce se roagă sunt mai sănătoși decât cei ce n-o fac (aviz comentatorilor răutăcioşi, o spune o publicaţie respectabilă). Prin urmare, un om de ştiinţă onest n-are cum să nu observe raţionalitatea lumii, „design-ul inteligent”, cum numeşte ştiinţa divinul. Cum însă sunt şi interese şi orientări politice chiar în lumea cercetătorilor, veţi vedea o luptă surdă uneori, între studii. Unele demontează ce spun altele şi invers. Vorba Pr. Constantin Necula de la Sibiu: „N-am auzit de facultate de ateism”.

Da, dar dacă a apărut una de vrăjitorie, oare ateismul nu poate fi fundamentat academic? Sovieticii chiar aveau manuale pe treaba asta. „Călăuza ateistului”, apărută în România în 1961. Ca să mai zâmbim…sigur ASUR o are în bibliotecă. În nici un caz nu aş face însă ca ASUR, să declar toţi religioşii idioţi. Asta e toleranţă? Alta: la şcoală se face îndoctrinare. Adică, mai precis ce? Educaţia nu presupune studiul unor doctrine, adică unor învăţături? În ce sens se îndoctrinează? Dragostea şi iertarea creştină sunt îndoctrinare?

Domnilor, la şcoală nu se fac slujbe, la şcoală se face educaţie. Insinuarea că şcoala face marketing Bisericii este pe cât de răutăcioasă, pe atât de tristă, deoarece demonstrează gândirea marketizată a celor ce o afirmă. Ei văd toată viaţa doar prin prisma banului. Iar rugăciunea blamată de unii de la începutul orei este, de fapt, experiment practic. Şcoala nu îşi propune să scoată sfinţi (asta face Biserica) ci oferă un bagaj educaţional şi cultural, necesar unui copil care trăieşte într-un anume tip de societate. Care la noi e preponderent religioasă. E antidemocratic să îţi doreşti educarea copilului tău conform propriilor credinţe? Nu, dar este antieuropean (vom vedea imediat). Cine nu vrea, să nu facă. Nu se poate limita însă dreptul celor ce vor.

Alţii spun că mai bine să se facă istoria religiilor. Mai citiţi programele şi mai vorbim după aceea. La clasele mai mari chiar se studiază şi alte religii sau confesiuni. Ar fi însă o contradicţie să susţii că nu vrei să predai un cult, ci toate cultele recunoscute. Ar însemna să înmulţim programa şcolară cu 18. Iar noi ne prefacem că vrem să aerisim programele? Dar asta o cer de regulă cei ce nu au nici o credinţă şi cred că viaţa e o tarabă. Credinţa, părinţii, familia, valorile proprii nu pot fi studiate relativist, ca pe tarabă.  S-a mai spus că de ce e nevoie de note. Dacă scoţi nota, scoţi evaluarea. Dacă ai scos evaluarea, motivarea elevului dispare. Spuneţi-i unui elev ca nu ia notă şi veţi avea o reacţie interesantă: dezinteresul. Pai facem şcoală doar ca să ne aflăm în treabă? Cât priveşte ecuaţia notă vs. calificative. . . să se pronunţe specialiştii care organizează sistemul de învăţământ.

Alţii că manualele sunt neconforme. Pai le aprob eu sau dvs? Nu există comisii şi specialişti care le aprobă la Minister? Ei de ce nu sunt întrebaţi? Şi tot aşa. . la nesfârşit. Observ că tirul seculariştilor e foarte reglabil şi împrăştiat. Au plecat de la ofilitul „crede şi nu cerceta”, au trecut prin sofismul „religia n-are ce căuta în public” şi au ajuns la. . . CNA. Spun că de ce CNA recomandă nişte clipuri religioase?! Păi CNA e garant al interesului public.  Statisticile spun ca 98% dintre români sunt religioşi. Iar cultele sunt de interes public. E justificat deci interesul public faţă de ora de religie. Vreţi ca religia să devină ilegală, ca să nu mai apară la televizor? Facem reclamă pentru toate nimicurile, dar pentru educaţie (fie ea şi religioasă) nu e voie?

Ca să nu mai zic de grosolănia acuzaţiei că BOR îşi face campanie prin clipuri. N-am văzut ca în clip să se vorbească de BOR ci de ora de religie, care este ora a 18 culte recunoscute de Stat. Mi se pare absurd într-o lume a comunicării să acuzi că Biserica nu comunică mediatic, apoi să fii deranjat de nişte clipuri video. O fi invidie generată de importanţa vocilor de acolo? Mă aştept ca pe viitor să fie atacaţi mediatic (unii deja sunt), aşa cum se întâmplă cu marile personalităţi ale istoriei noastre. Cine n-are istorie, n-are memorie. Dar cine are istoria rescrisă, are memoria rescrisă.

În fine, bine că a trecut şi ziua de 6 martie. Zice-se ultima zi de înscriere. Sunteţi siguri? Şi dacă după 6 martie decid să-mi retrag copilul sau sa-l înscriu la religie, nu se mai poate? CCR spune exact că am acest drept constituţional. Cine mi-l interzice? Excesul de zel al Ministerului Educaţiei, probabil intimidat de agitaţia domnului Emil Moise, a pierdut din vedere că termenul de 45 de zile nu se referă la Minister, ci la Parlament, care trebuie să modifice Legea. Parcă Ministerul ascultă de lege,  nu invers. Iar regula (s-a zis) nu se schimbă in timpul anului.

Aşa că n-am făcut nimic serios, decât un recensământ forţat al părinţilor care vor religie. Am pus pe drumuri o ţară întreagă (9 din 10 români), doar pentru că autorităţile se încurcă în legi şi termene. Haos birocratic românesc. Vrem să curăţim şi să perfecţionăm pădurea, dar în realitate riscăm să îi dăm foc cu totul. Ne războim pe conştiinţa copiilor, crezându-i nişte maturi ca noi. Am uitat ce-i copilăria. Le-o mutilăm, reformând educaţia la nesfârşit. Transformând-o în anti-educaţie.

Eugen Tănăsescu