Mă tem că România lucrului bine făcut (propoziția care ne-a luat mințile și ne-a făcut să credem că un om poate ordona balcanismul românesc) se reduce doar la demolarea guvernului Ponta și la instalarea guvernului meu. Oricum aș suci-o, tot la o asemenea concluzie ajung. Discursul președintelui în Parlament poate fi probă materială a politicii sale adormite. Să facem legi mai bune, să zboare corupția de pe primul loc până la finalul mandatului. Legi mai bune judecate de cine? De fizicianul Johannis? De consilierii săi? A da vina pe calitatea legilor înseamnă a face vântul responsabil de inundații și de cutremure.

După părerea de om care a trecut numai prin fața facultăților de drept, criza societății românești nu vine din legi, ci din calitatea celor care ne conduc sau aplică respectivele texte. Si unii și alții trag de ele ca de guma de mestecat. Numai că despre aceștia președintele nu este dispus să vorbească. Ar însemna să și-i pună în cap pe toți cei implicați și pe care și domnia sa îi folosește din plin. Calitatea îndoielnică a legilor a fost exemplificată cu viteza cu care se produc modificările. Numai că modificările nu se întâmplă de la sine. Sunt hăcuite, îmbunătățite și adaptate de chiar cei care le aplică sau le folosesc (mai ales politicienii). Și mai ales după nevoile lor.

Sper că nimeni nu-și imaginează că legile românești sunt modificate pentru că aduc atingere unui om necăjit sau în urma protestelor unuia din Gura Văii. Lumea politică își face singură legile (parlamentarii mai degrabă le execută la comandă), cu care lume președintele nostru nu are niciun conflict. Deja conviețuiește cu ea într-o dragoste nebună. N-are nicio obiecție. Nici de natură morală, nici de alt soi. În cele din urmă, președintele are o problemă serioasă doar cu cei care îl încurcă. În rest, pace bună și somn ușor!

La ce ne-a folosit CSAT-ul de joi? Ca să aflăm că poziția de cocoș a președintelui ieșit la rampă să ne anunțe cifra matematică a migranților pe care îi putem găzdui ar putea suferi o modificare substanțială. Știți ce înseamnă asta? Că președintele României a dat-o în bară cu ieșirea sa intempestivă. Este un semn că n-are consilieri și nici sfetnici de ispravă. Ca să nu-l lase pe Traian Băsescu să ia caimacul de la populiști și de la egoiști (anti și non-europeni), Klaus Johannis a dat fuga la cameră ca să ne spună victorios și mândru cifra pe care astăzi ne-a anunțat că este posibil să și-o înghită fără apă și fără miere.

Dezinvoltura cu care a ieșit și cu care încearcă acum să ne facă să-l iertăm ne arată cât de naiv este și cât de slabă echipă de consilieri are. Eu unul credeam că legăturile sale cu Germania și mai vechile sale relații cu Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, îi vor permite să comunice mai ușor și să afle cam ce se pune la cale și cum am putea să ne poziționăm. Abia acum ne dăm seama că Johannis n-are la cine suna nici în Germania, nici în Luxemburg și nici la Uniunea Europeană. Și că se poziționează și el ca și Traian Băsescu. Adică după instinct, după fler, după nevoi și după sentimente. Mai simplu – după ureche.
Am lăsat mai la urmă buna înțelegere dintre președinte și Gabriel Oprea. Felul în care Klaus Johannis a răspuns la întrebările legate de plagiatul generalului și despre plagiatorii făcuți doctori de acesta ne-a ajutat să observă elasticitatea președintelui. Când are nevoie, Johannis o scaldă ca la Ploiești. E român sadea din Balcanii politicii. Când nu, e simplu și direct. Adică neamț. Personajul cel mai găunos din politică și din sistemul de acordare a doctoratelor s-a umflat cel mai tare de când România a intrat în zodia ”lucrului bine făcut”.

Adică curtat de Johannis. Pentru că-i este necesar în orice încercare de instalare a unui guvern care să i se închine, Johannis l-a trimis la Bruxelles să vorbească cu bilele sale de rulmenți plimbate pe după măsele și fluturând mâinile și picioarele. Faptul că Gabriel Oprea comandă debarcarea conducerii TVR, că începe să se crediteze singur ca posibil premier al României ne arată în ce cloacă a ratării ne afundăm. Se pare că ne paște doar ”lucrul bine făcut” cu Oprea prim-ministru, fapt care vorbește singur și despre anvergura președintelui.
O altă mișcare subtilă a președintelui a fost să ceară pentru a treia oară demisia premierului. Câtă vreme Johannis nu suflă o vorbă despre cele patru dosare ale lui Vasile Blaga în care este vorba de milioane de euro bani negri, nu văd de ce m-aș omorî cu scuturarea lui Victor Ponta . Cazul său pare instrumentat pentru a dirija jocul politic spre o debarcare a guvernului și la instalarea unui guvern al meu. Câți bani negri dislocați din bugetul public a vărsat PDL în conturi proprii și în campanile electorale? Președintele Johannis n-ar auzi nici mort o asemenea întrebare. Vlad Moisescu cel investigat ușor-ușor de procurori a fost omul cu panourile din campania electorală pentru Klaus Johannis. Zice președintele ceva despre el și despre cazurile păstrate de DNA sub un mare preș al anticorupției?

Ce om delicat și discret este neamțul când e vorba de colegii săi de partid!? Si ce balaur neodihnit este cu Victor Ponta care nu demisionează!

Nu vreau să fac din Victor Ponta un erou. E doar o victimă a trufiei sale. Și el ca și Liviu Dragnea gândesc conducerea PSD-ului ca pe o instrucție cu un pluton. Uneori li se pare că și țara ar trebui să execute câte un salt înainte. Din acest punct de vedere nu este nici o diferență între fostul și actualul lider. Ba după cum președintele insistă militărește pe demisia căprarului încăpățânat se văd originile sale de colonel. Ce-și dorește el, musai trebuie să se înfăptuiască. Altfel e de rău!

Ceea ce duce departe, foarte departe, până la gândirea lui Traian Băsescu.

Cornel Nistorescu