E greu să uiți vara lui 2015, cu aerul ei clocotit, în care fierb, la un loc, peisajele, oamenii și ideile proaste. E ca și cum ai uita pe foc o ciorbă pescărească din care au fugit peștii.
Peștii mari au fugit în croaziere astronomice, în insule dispărute din geografia fiscului, în hoteluri cu mai multe stele decât ale generalului Oprea înmulțit cu el însuși sau pe plajele unor continente precolumbiene unde există tratament pentru depresia post-traumatică provocată de dobândirea fulgerătoare a averii.
Peștii cei mici – plevușca – au rămas să calce apa în oala comună, izbindu-se unii de alții și de pătrunjelul pus la fiert odată cu ei. Cercul de sărăcie care-i ține captivi e dublat de măsurile luate de autorități pentru limitarea drastică a evadărilor. Vacanțele plebei au de înfruntat disprețul dinastiilor politice. Marea migrație a românilor spre arhipelagul grec e blocată la Vama Giurgiu cu buldozere, pe un pod al prieteniei reparat an de an doar în sezonul estival. Rutele alternative cu bacul depind de noroc și de cât nisip a scos seceta la suprafața Dunării.
Fuga spre vest e împiedicată cu mijloace mai subtile, care nu se referă doar la soluția autostrăzii prăbușite între Sebeș și Orăștie sau la inexistența autostrăzii Pitești-Sibiu, ci ia în calcul incapacitatea a patru cincimi din populație de a-și plăti o călătorie decentă în Europa.
Aceasta e esența borșului de vară românesc, limpezit acum, într-un august fumegând de indiferență: vacanțele măsoară starea de înapoiere a unei națiuni la fel de bine ca șomajul. O generație de lideri castrați ideologic, fără verb, fără cauză și fără voință politică, dar atașați tot mai mult ideii de a-și ține comorile departe de țară, continuă să umble indecent prin fața maselor.
Acest grup prosper de eunuci își tratează noile nevoi în paradisuri care provoacă și insultă, în timp ce populația e lăsată în plata buletinului meteo.
E de mirare că președintele Johannis, acest fanatic al nucii în perete ca formulă de vacanță, s-a abținut să reviziteze coastele din Miami sau perlele colonialismului portughez. Stă la Neptun după ce Mihalache, cu statura lui de malac, l-a pus la podea, ajutat de sepepiști, și l-a ținut acolo până i-a trecut dorul de ducă. E o victorie însemnată a lui Johannis, un mesaj de decență – artificial, dar acceptabil –, pe care lumea i-l va premia în toamnă, când va avea nevoie de sprijin. E, dacă vreți, primul lui gest important ca președinte al României.
Criza politică și felul stupid în care instituțiile statului înțeleg să se amestece în guvernare sunt teme pentru sezonul ploios. Realitatea fierbinte, care produce același tip de arsuri populare, e alta. Vorba unui general francez, pe care Oprea îl depășește la statură și machiaj: Români, din înălțimea acestor vacanțe vă privesc două decenii de dispreț!
Doru Bușcu, catavencii.ro
