Trei sute de mii de amărâți fugiți din iad, cărându-și copiii, foamea și groaza, sunt așteptați să îmbunătățească, până la sfârșitul anului, demografia în scădere a Spațiului Schengen. Europa se luptă să înțeleagă pericolul și avantajele acestui exod musulman și, ca un locatar trezit în miezul nopții de sonerie, se uită buimacă pe vizor.

Mediterana îi aduce la mal, umflați și vineți, pe cei care n-au reușit să o străbată, cu bunici și cu nepoți, pe o scândură. În timp ce statele sărace ridică garduri și trimit tancuri la frontiere, statele bogate strâng la piept Carta Drepturilor Fundamentale și tremură ca varga, fiindcă la ele țintesc invadatorii.

Pe noi, valul pare să ne ocolească, iar asta ar trebui să ne doară la fel de mult ca o retrogradare de rating făcută de Standard & Poor’s. Refugiații vor să prindă trenul statelor bogate, pentru ei România nu întrece în importanță halta Ciulnița. Și, cu toate astea, corbii analizei au început să croncăne a moarte în toate canalele media. Cu ochii ieșiți din orbite, ei văd teroriști și explozii acolo unde oamenii obișnuiți văd nenorocirea unor seminții.

Europa are de rezolvat o problemă de moment: trebuie să-i strecoare pe acești fugari prin spațiul prevăzut de ideile iluministe și să găsească o formulă de a opri exodul. Trei sute de mii de musulmani reprezintă o cifră mică, legată de context (e bine de știut că întreaga lume arabă a primit până acum de cinci ori mai mulți). Dar Europa are deja provizii de peste cincizeci de milioane. În inima urbană a statelor bogate trăiește și se înmulțește, de patru ori mai rapid ca europenii, o populație islamică pusă pe afirmare de sine.

Democrația nu poate lupta cu Mahomed. Libertatea are dificultăți de adaptare la portul vălului, iar moscheile au depășit de mult rata de creștere a catedralelor. Spiritul creștin al vechii Europe e o fantomă care cere protecția Poliției în periferiile musulmane. Islamul european, în forma lui masivă și instalată, tinde să devină o boală autoimună a Occidentului. Teroriștii ISIS n-au de ce să se înghesuie pe epavele care se scufundă în Mediterana. Ei sunt în marile capitale de câteva generații.

Noi, prin strădania noastră, suntem la adăpost de invazii. Înapoierea e un zid natural. În materie de islam va trebui să ne mulțumim cu foștii studenți arabi din Regie, cu mica mafie a lui Omar Hayssam, cu evaziunea din comerțul cu legume și țigări și cu amintirile lui Sergiu Nicolaescu de la Călugăreni.

Doru Bușcu