EDITORIAL Dosarul Microsoft a revenit la televizor așa cum revin, o dată la doi ani, știrile despre Elodia cea îngropată odată cu Dan Diaconescu și dezgropată doar puțin, cât să se așeze legenda mai bine în coșciug.
La vremea lui – în octombrie 2014 –, dosarul Microsoft arăta ca o radiografie dentară făcută Laurei Codruța Kövesi ca să vedem cu toții ce mușcătură are. DNA începea să stârpească hoții printr-un salt cultural de tip marxist, așa cum i-a stârpit colectivizarea pe chiaburi și I.V. Stalin pe culaci.
Fără mamă, fără tată și fără memorie recentă, procurorii urmau să dea de pământ cu sugătorii de cash, în aplauzele unei națiuni cu buzunarele întoarse pe dos.
Se anunța un val judiciar năprasnic, pe măsura prăzii epice smulse din buget. Chiar dacă procurorii erau aceiași procurori care, până atunci, i-au lăsat pe infractori în pace, nimeni nu mai făcea nazuri. Venise momentul zero: arestați-i pe toți, și gata!
Dosarul Microsoft însă, ca și dosarul EADS, a început să se topească. După ce numele și sumele aruncate de procurori pe piață au lăsat masele să înțeleagă că miniștrii au furat de la buget mai mult decât a izbutit familia Brâncoveanu la vremea ei, Justiția s-a mulțumit să prindă patru găinari, cu Cocoș în frunte. Restul bandei e bine-mersi și-și bate capul cum să consume diferența dintre prejudiciul de 60 de milioane și milionul confiscat de la Niro.
Să urmărim un pic banii și să observăm că vedetele acestui dosar sunt Dinu Pescariu și Claudiu Florică. Ei apar în mai toate declarațiile, denunțurile și stenogramele acestui dosar și de fiecare dată cară sacoșe, duc în cârcă geamantane, târăsc după ei saci.
Pescariu și Florică sunt cărăușii principali, cumpărătorii de influență și mituitorii-șefi. Ei sunt inițiatorii operațiunii și planificatorii atacului la buget. Fără să ai Facultatea de Drept, le poți da așa, din ochi, un sfert de veac de singurătate cu executare. Numai că ei sunt denunțători. Iar denunțătorul, spune legea, nu prea face pușcărie.
Există însă, pe lângă libertate, un alt bonus al denunțătorilor Pescariu și Florică: banii. Instanța, după cum se știe, nu le-a confiscat banii. Amândoi au fost acuzați de dare de mită și de cumpărare de influență, iar Codul Penal spune, în articolul 290, că denunțătorului i se restituie banii doar dacă i-a dat după ce a făcut denunțul.
Aici dosarul Microsoft devine BD la munte și la mare. Iar vinovații sunt Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Ștefan Bănică și Dem. Rădulescu.
Doru Buşcu, catavencii.ro
