Nu-i nici un secret, am mai spus-o în câteva rânduri (au confirmat și alții), că Florin Tătaru, individul care vrea să ajungă cu orice preț cineva în viața politică, deși nu are nicio chemare în acest sens, este produsul unor indivizi și al unei găști interesate. Nu-i decât un nimic pentru că mereu alții au gândit și acționat, el fiind doar cadavrul îmbălsămat, costumat și stropit cu pomadă, scos în față pentru că manevranții din spatele lui avea un trecut și un prezent dubios, ce nu le permitea accesul pe scena politică.
Și acum se muncește din greu pentru ca marioneta să arate mai bine, deși manevranții sunt conștienți de zădărnicia muncii depuse, pentru că oricât s-ar strădui nu pot face dintr-o gloabă costelivă, câștigătoarea unei curse de anvergură. Din obligație probabil, sforarii întind ațele păpușii, o obligă să se miște vioi pe scenă, în vreme ce din spatele cortinei le spun privitorilor ce binefacere s-ar revărsa asupra lor dacă personajul ar ajunge să joace un rol important în primăria municipiului.
Până și scriitorul de texte fără noimă pare a fi dispus la efort prelungit, semn că medicul de specialitate i-a schimbat tratamentul, ori a decis dublarea dozei obișnuite. Nocivul sconcs din presa locală a mai comis un text, vorba fostului deputat Nicu Bud, în care îl înfierează pe actualul primar pentru că s-a lepădat de politică și candidează din partea Coaliției pentru Baia Mare, pe care soiosul gazetar o definește o pseudomișcare civico-politică de tot râsu-plânsu comunitar. Slugarnic și ascultător, candidatul Florin Tătaru își asumă scriitura, ba cred că e chiar mulțumit și mândru de ea, altfel nu ar fi publicat-o sub semnătura sa.
Sincer, credeam că în prima fază, cea specifică tatonărilor din precampania electorală, candidații și susținătorii lor nu se vor deda la atacuri la persoană, lăsând chestiile astea pe final dacă tot s-au decis să apeleze la acest arsenal. Scriitura asumată de păpușarul social-democrat arată că rezultatele sondajelor făcute chiar de către oamenii lui îl fac să reacționeze disperat, să își piardă controlul și discernământul. Aici seamănă întrutotul cu mentorul care a intrat în conflict permanent cu apa și săpunul cotidian.
Pe undeva îl înțeleg, dar nu-l compătimesc. E greu să-și păstreze echilibrul în situația în care își dă seama că nu are nicio susținere în propriul partid. Oamenii simt perfect că Tătaru nu are decât varianta să se facă de râs în fața băimărenilor, la fel ca și calul orb, șchiop, surd și sleit de puteri din cunoscuta anecdotă, pe care stăpânul îl duce la târg doar ca să-l facă de rușine, convins că nimeni nu-l va cumpăra. Social-democrații știu că Tătaru o să facă praf imaginea partidului, din cauza asta nu vor să-i fie alături pe drumul pierzaniei.
Nu-l compătimesc pentru că de-a lungul trecutului său social-democrat (vorba vine) și-a văzut doar de propriul interes, acționând deschis împotriva partidului din care făcea parte, de pe urma căruia a profitat cu vârf și îndesat, fără să-i restituite nimic în schimb. Îmi vine în minte declarația pe care a făcut-o la finalul campaniei electorale din 2011, la alegerile parțiale pentru Camera Deputaților din Colegiul Baia Mare Est. Candidând din partea USL, vrând să atragă voturile liberalilor care încă îl țineau la inimă pe Cristian Anghel, bătându-și joc de membrii și simpatizanții PSD, inconștientul personaj a spus: ”De când îl cunosc pe Cristian Anghel a fost primarul meu de suflet. Dacă ar fi candidat în alegerile din 8 mai anul curent, ar fi câștigat și acum”.
E tare de tot. Tragicul bufon recunoaște indirect că de-a lungul anilor a fost de partea liberalilor, votându-l pe idolul Anghel primar, chiar dacă din postura de lider al social-democraților băimăreni, normal și moral ar fi fost să pună ștampila în dreptunghiul unde au fost, pe rând, Ludovica Pârvu, Dumitru Matei sau Mircea Dolha.
Cu toate astea a știut să sugă vârtos de la ugerul lăptos al PSD, prin 2001 fiind uns director al CAS Maramureș. O poziție care i-a permis să se răzbune pe oamenii de afaceri simpatizanți și susținători (inclusiv financiar) ai partidului, trimițând pe capul lor controale repetate, blocându-le conturile din pricini știute doar de el și de cei care îi sugerau pe cine să asmute câinii.
O atitudine care demonstrează caracterul josnic al celui care vrea să ajungă primarul băimărenilor. Neputincioși în fața pornirilor necontrolate ale lui Ianus, cei care au avut de suferit și-au căutat dreptatea în instanță. Faptul că oamenii de afaceri au câștigat toate procesele cu CAS este cea mai bună dovadă că acțiunile lui au fost doar acte de răzbunare comandate de către adversarii politici ai PSD.
Faptele sale n-au fost în zadar, fiind răsplătite peste câțiva ani, atunci când a fost pus în postul de director economic al Direcției Silvice Maramureș. S-a spus că PSD l-a cocoțat în copacul cu ramuri bănoase, dar, în 2009, când social-democrații au ieșit de la guvernare, PDL Maramureș l-a uitat în post câțiva ani!
Uite așa se scrie istoria lichelelor, trădătorilor și fățarnicilor din politica locului. Suntem abia la primele pagini, așa că avem multe de povestit. Dacă Florin Tătaru s-a grăbit să deschidă Cutia Pandorei… este normal să-și asume consecințele.
Grigore Ciascai
