Nici n-a terminat de tot (încă mai face săpături cu râtul) cu identitatea, stema și site-ul Primăriei, că s-a apucat de alt subiect, în speranța că primarul va ceda și îi va opri zbaterile inutile, aruncându-i un os dotat cu ceva cărniță și măduvă. Intențiile sale sunt explicabile până la un punct, atâta vreme cât restanțele salariale de la trustul de presă la care lucrează, aproape că le-au depășit pe cele înregistrate constant la maghernița patronată de Ilea și Baltă. Dar, responsabil pentru falimentul ce bate la ușă este și dobitocanul cocoțat în funcție mare, unde a produs doar pagube și nu a adus niciun venit. Normal ar fi fost ca înainte de-a vâna postul să fi învățat ceva carte despre cum se conduce un colectiv, că, cu atâta câtă știe, e cam costeliv. Din păcate, ca peste tot, în perioada de tranziție a apărut piratul de presă, incult și nerușinat, dar întreprinzător, care se cațără fără scrupule exact acolo unde nu-i este locul. Necazul e că în majoritatea cazurilor, astfel de indivizi îi nenorocesc pe ceilalați, aflați, ierarhic sub ei. Băiatul de care vorbim, bălan ca un vițel și ceva-ceva mai deștept ca doi viței, nu-i decât un împiedicat la minte, pe care o glumă de cafenea l-a făcut un fel șef peste o mână de oameni. Nimic nu e mai primejdios într-o astfel de postură decât capul cu minte puțină. Bun. Să revenim la noua problemă care-l frământă pe plăvanul care n-a știut niciodată să-și impună părerea, pentru că n-a avut niciodată păreri. Neliniștea lui se trage de la faptul că primarul a finanțat anul acesta tot ce este legat de împărțirea Sfintelor Paști credincioșilor ortodocși din oraș. Apoi, după cum am văzut la o emisiune dedicată exclusiv acestui subiect, a făcut detergenți la gură pentru că preoții-parohi, în cadrul slujbelor, i-au mulțumit primarului pentru sprijinul acordat. Ce m-a deranjat cel mai mult la această atitudine a fost faptul că în ultimii douăzeci de ani, majoritatea celor care au finanțat astfel de acțiuni au provenit din lumea politicii. Vin, prescură, pahare, șervețele etc a oferit credincioșilor și Cristian Anghel, și Mircea Man, și Mircea Dolha, și Nicolae Bud, și Gheorghe Zoicaș și mulți, mulți alții. Pe cărțile de rugăciune donate bisericilor din oraș sau din altă parte s-a scris, din 1990 și până astăzi ”lucrare tipărită cu aportul financiar al familiei Anghel, Bud, Pașca, Remeș” ș.a. Plăvanul lucrează de mulți ani în presă, a fost contemporan cu astfel de fapte, dar niciodată n-a mișcat un deget sau un capăt de limbă ca să le condamne. S-a trezit acum să-l critice pe actualul primar, de parcă acesta ar fi fost inițiatorul lor. Nu-i vorbă că bolnavul interesat poate fi tratat. Rețeta o cunoaște foarte bine Mircea Man, care a scăpat instantaneu de atacurile lui după ce i-a administrat ”dozele” necesare și de atunci nu mai are probleme. Sperăm că primarul nu va recurge la aceeași rețetă, chiar dacă se apropie alegerile. Cei care se mai uită la dobitocăniile debitate sunt cu mult mai inteligenți decât cel care le produce, așa că efectul lor este insignifiant. Pentru noi lucrurile sunt foarte clare. Vorba celui mai mare romancier român în viață, Augustin Buzura, atunci când s-au împărțit talentul, inteligența și bunul-simț, dobitocanul a lipsit, din nefericire. Din această cauză, seară de seară, sărmanul gurist pe care nu-l dă caracterul afară din casă, apare pe ecran cu expresia unei găini zăpăcite, care cotcodăcește continuu și dă repede din aripi. Tristă figură, jalnic caracter.
Grigore Ciascai
Dobitocănii cu cele sfinte
loading...
