DIHONIA DIN PSD Nu mă impresionează nici Dragnea, nici Grindeanu! Amîndoi sunt cam de aceeași calitate. Nu prezintă semnele unui calibru deosebit. Ideile lor sunt comune. Un fel de mers pe poteci bătătorite de mediocri.

Nu-și dau seama că pot să-și rateze carierele și că întorc România pe dos. Ratează oportunități ca niște începători. Poate că Dragnea este ceva mai viclean decît adversarul său din aceste zile. În rest, amîndoi lunecă printre degete ca niște pești tăvăliți prin vaselină. Ştiți ceva destul de clar, hotărît, tranșant, formulat public de cel desemnat să conducă Guvernul României? Ce mare schimbare s-a petrecut de la instalarea sa în fotoliul de premier? Anotimpurile! Parcă au înlocuit acoperitul cu toleratul! Ce-a făcut Grindeanu în 6 luni de mandat, în afara Ordonanței 13 (de care s-a spălat repede pe mîini) și a legii moșite de Olguța Vasilescu, despre care nici acum nu știm dacă taie lefurile sau le mărește? Nici iezuiții de la Ministerul de Externe nu se pot compara cu acest premier speriat și de umbra lui. Și cu acest președinte care vrea să-și ascundă dorințele în spatele deciziei colegilor săi?

Un om cam de același fel este și Liviu Dragnea. Patinează printre afirmații, lunecă printre judecăți, o freacă și o tot scaldă de parcă așteaptă momentul ca lucrurile să se petreacă de la sine. Sau să-ţi dea două palme cu mîna vecinului de apartament. Vă mai aduceți aminte de candidatura lui Liviu Dragnea la președinția PSD, cînd omul nostru lăsa să se înțeleagă că ar putea să-și dea demisia din partidul pe care îl conduce?

Evoluția sa de mai tîrziu, în fruntea PSD-ului, în scaunul de președinte al Camerei Deputaților, ne-a arătat că avem de-a face cu un ins dotat cu nenumărate cotloane și subterane, dar nu cu viziune, cu capacitatea de a juca meciuri hotărîtoare.

Liviu Dragnea s-a întrecut pe sine încă din zilele premergătoare desemnării premierului PSD. Tăcutul, ezitantul, iezuitul președinte de partid a început să aibă alura unui mîrlan amenințător. Ca să nu zic de apucăturile unui autoritar periculos. A hotărît singur cine va conduce Guvernul. Mai era puțin pînă cînd Liviu Dragnea își numea calul sau motanul pe același post.

După ce-a încasat-o de la colegi și de la presă, Liviu Dragnea a redevenit iezuit și mieros. Cu o transparență de geam de bucătărie, Liviu Dragnea s-a dat străin de Ordonanța 13, cum în aceste zile a încercat să pară străin de nemulțumirile față de premier.
Liviu Dragnea simte că, după victoria răsunătoare din alegerile parlamentare 2016, PSD-ul se dezumflă mai repede decît se aștepta el și decît ne imaginam noi. S-a încurcat prostește la desemnarea premierului, a improvizat nepermis prin desemnarea lui Sorin Grindeanu și, mai apoi, şi-a dat cu stângu-n dreptul la Ordonanța 13 și în toată comunicarea și redactarea legii salarizării unitare. PSD-ul a prestat la putere mai amatoricește decît Uniunea Salvați România, în cazul în care electoratul s-ar fi îmbătat în masă și ar fi trimis-o la putere.

Știe cineva o decizie sau o inițiativă care să arate că PSD-ul respiră acum modernitate, claritate, fermitate? PSD-ul a intrat într-o stare de bîlbîială nu neparat pentru că Grindeanu nu este un om de decizie, ci și pentru că Liviu Dragnea nu are comportamentul unui politician de calibru. Vrea putere, dar n-are direcție. El improvizează din aproape în aproape, pas cu pas, ca să folosim expresia favorită a președintelui Iohannis, și, la urmă, dacă nu iese, o împinge în brațele altuia.

Oricum am lua-o, Liviu Dragnea este principalul responsabil de situația de acum. Dacă a dat România pe mîna unui nechemat, poate fi socotit mai vinovat decît acesta. Dacă Sorin Grindeanu, fără să ne dăm seama, o fi vreo luminăție politică, iar președintele PSD vrea să-l răstoarne, tot el este de vină.

Și cu Grindeanu vinovat, și cu el strălucitor și contracarat de PSD, tot la Liviu Dragnea se decontează. Liviu Dragnea riscă să dea foc la scena politică și să destabilizeze PSD-ul. Căci de la cariera politică, după modesta mea părere, nu mai avem ce aștepta. S-a dus dracului pentru totdeauna. De ce? Dintr-un spirit critic pronunțat? De frică de pușcărie? Din dorința de a-i face un cadou președintelui Iohannis? Sau dintr-o cumplită nepricepere?

Un ce care nu merge și nu rezistă la nici o explicație se ascunde în toată nebunia stîrnită de comportamentul acestui baron de Alexandria devenit președintele PSD.

Cornel Nistorescu