RADIOGRAFIA UNUI DEZASTRU Rezultatele înregistrate de partide în scrutinul de duminică sunt surprinzătoare pe alocuri, dar asta nu înseamnă că putem vorbi despre o surpriză de proporții, chiar dacă PSD a realizat un scor istoric. Însă nu trebuie să uităm că PSD a câștigat toate alegerile parlamentare din 1990 încoace dar, în câteva rânduri, a pierdut guvernarea.
Ar fi nedrept să anulăm meritele incontestabile ale liderilor PSD care au reușit, pentru prima dată după 1992, să pună în mișcare uriașa mașinărie și, totodată, să o mențină în funcțiune de la momentul Colectiv până pe 11 decembrie, ziua victoriei. Uneori mașinăria se defecta, chiar pe ultima sută de metri, atunci când PSD era foarte aproape să înhațe cașcavalul aflat în galantar la Cotroceni sau Palatul Victoria.
Nu poate constitui o surpriză și pentru că la obținerea victoriei social-democraților au contribuit din toate puterile principalii lor adversari, fapt observat și amplu comentat de toți cei care s-au ocupat de subiect. Practic, trei sunt principalii vinovați de catastrofa care s-a abătut duminică asupra PNL.
Pe primul loc se află președintele Klaus cel Tăcut, omul care a vrut cu orice preț să aibă țara lui, guvernul lui și partidul lui. După tragedia de la Colectiv, călcând pas cu pas peste cadavrele fumegânde, teutonul de la Sibiu i-a alungat pe social-democrați de la guvernare, punând în locul lor pe Cioloș și tehnocrații săi. Dacă l-ar fi lăsat pe Ponta și ai lui la comandă, astăzi, 12 decembrie 2016, liberalii aveau pe agendă formarea noului guvern, nicidecum ședința comună de prezentare a demisiilor din funcțiile de conducere.
Oamenii s-au săturat până peste cap de fostul primar de provincie și, după numai doi ani, au decis că pe mâna lui nu mai pot merge, astfel că n-au ținut cont de indicațiile transmise cu fiecare ocazie avută, în care li s-a spus cu cine trebuie să voteze și cu cine nu. Sloganul preferat al navetistului de Sibiu a fost Corupția ucide, revărsat peste popor de cel care a beneficiat de albirea dosarului la ÎCCJ în procesele cu ANI, la câteva zile după ce a devenit președinte. Muțenia Pământului a prins glas doar atunci când i-a înfierat pe politicienii cu dosare penale, înainte să existe o decizie judecătorească definitivă, ignorând prezumția de nevinovăție, în vreme ce el nu are nici astăzi rezolvată problema cu una din cele șase case agonisită dubios, ca să nu spunem prin fals și uz de fals.
Președintele este cel care l-a ales pe Cioloș să conducă Guvernul Meu, un individ comun, fără valențe deosebite, incapabil să-și strunească armata de amatori ce i-a fost pusă la dispoziție de servicii, ONG-uri și Iohannis, cu misiunea de a guverna țara. Nerealizările au fost strigătoare la cer, oferind muniție din belșug social-democraților care au luat cu asalt Guvernul Zero. Numai președintele țării a văzut performanțele inexistente, motiv pentru care i-a obligat pe liberalii să creadă că doar cu Cioloș în frunte vor reuși, iar poporenilor le-a spus că nu există altă variantă de supraviețuire în afara acestuia. Impostorul din Periceii Sălajului și-a scris pe tăbliță Platforma 100, ca și Moise, Decalogul, după care a decretat că liberalii nu pot face vreun pas în afara perceptelor prevăzute în compunerea școlărească puerilă, infantilă, prezentată ca un document de inestimabilă valoare economică, socială și politică.
Al doilea vinovat de dezastru este chiar Mesia din Pericei. Tehnocrații din guvern i-au sfidat pe liberali, considerând că singura lor menire este să-i susțină și să le aplaude mărețele neîmpliniri. Nulitățile lustruite s-au considerat prea valoroase că să dea socoteală în fața politicienilor, că de, majoritatea veneau de la Bruxelles sau de prin alte birouri europene. Târziu de tot s-au prins liberalii că poporul îi identifică cu tehnocrații și abia așteaptă să-i pleznească pe cârpaci cu ștampila de vot. PSD, care a susținut la fel ca și PNL guvernul incompetenților conduși de Cioloș, s-a delimitat declarativ de aceștia, pe când liberalii n-au avut voie să crâcnească în front, că se supăra Marele Mut. După ce au văzut că le-a ieșit figura, social-democrații au pus tunurile pe ei și i-a făcut varză.
Apoi a renunțat la independență și s-a pus în fruntea plutonului liberal care credea că mărșăluiește spre Palatul Victoria, dar, de fapt, el se îndrepta hotărât spre groapă. Premierul care spunea acum un an că nu se va amesteca în politică, a ajuns să strige ca și saltimbancul Ghiță Falcă: Votați PNL! Votați USR! Și românii l-au ascultat, acordând celor două grupări jumătate din voturile pe care le-au dat PSD.
În fine, ultima mare vinovată este Alina Gorghiu, muierea impusă în fruntea liberalilor de același Iohannis, deși colecționara de amanți celebri (care au muncit din greu (și) la cățărarea ei acolo unde nu îi era locul), n-avea nicio calitate care să o recomande în această postură. Procentele de rușine din dreptul ei sunt cu mult mai mari decât cele reușite duminică de liberali în alegeri. Românii n-au stat prea mult pe gânduri și au sancționat fără milă un partid fără lider, fără program, fără direcție, fără orizont.
Spre norocul liberalilor, cariera politică a neputincioasei arogante s-a încheiat, așa că pot să se ocupe pe îndelete de reconstrucția partidului. Dacă nu cumva Mutul de la Cotroceni va veni cu altă găselniță. Că vorba aia, el este șeful Partidului Meu.
Grigore Ciascai
