Departe de ceea ce a fost în comunism, Armata României ocupă acum doar locul 57 în lume, ca număr de militari şi tehnică de luptă. Înainte de 1989, România întreţinea o armată uriaşă, pe model sovietic, dar foarte slab pregătită. Contextul geostrategic s-a schimbat, România este astăzi în NATO, iar Armata este formată numai din militari profesionişti.
Înainte de căderea comunismului, Armata Română număra aproape 400.000 de militari activi, 6 milioane de militari rezervişti, 3.000 de tancuri şi aproape 1.000 de avioane de luptă. Aceste cifre o plasa pe locul 17 în lumi, fiind a opta putere militară a Europei. Această forţă impresionantă era folosită însă în alte scopuri decât apărarea ţării. Încă de la începutul anilor 80’, armata avea în grijă nenumărate şantiere de construcţii, dar şi strângerea recoltei. Zeci de mii de soldaţi plecau la muncă imediat după terminarea aşa-zisei perioade de instrucţie. Astfel, cele mai grele munci erau făcute de armată. Soldaţii in termen au murit cu sutele la Canalul Dunărea-Marea Neagră, Transfăgărăşan sau Casa Poporului.
Astăzi Armata Română, ca forţă militară, s-a redus considerabil, ajungând pe locul 57 în lume, lângă armatele din Camerun, Mozambic şi Angola. Armata Română activă numără azi circa 73.000 de militari gata să intre în luptă şi 80 000 de rezervişti. În privinţa dotărilor, Armata dispune de 111 avioane de transport, 81 de elicoptere, 16 avioane moderne de vânătoare, 875 de tancuri, 1.456 de vehicule de luptă şi 410 piese de artilerie. România mai deţine şi 38 de avioane de vânătore MIG, de provenienţă rusească, dar acestea sunt sub standardele NATO. Bugetul anual al Armatei Române se ridică la 2,2 miliarde de dolari.
În privinţa structurii, Armata Română are o organizare tipică. Forţele Armate Române sunt formate din trei categorii de arme: Forţele Terestre, Forţele Aeriene, Forţele Navale, aflate sub comanda Statului Major General, direct subordonat Ministerului Apărării Naţionale. Integrarea euro-atlantică a însemnat angajarea şi participarea forţelor armate româneşti la operaţiuni în sprijinul păcii şi de asistenţă umanitară în diferite părţi ale lumii. România, ca ţară membră a Alianţei Nord-Atlantice a demarat un proces de transformare fundamentală a structurii de forţe având ca scop adaptarea Armatei României la necesităţile prezente şi viitoare. Aplicarea standardelor operaţionale NATO, într-o primă etapă, s-a făcut numai în unităţile participante la aceste misiuni. Din anul 2009, România a participat la misiuni sub egida NATO cu un număr de peste 1.270 militari, angajaţi într-un larg spectru de misiuni, cu un nivel foarte ridicat. Dacă la început participarea românească s-a rezumat la misiuni conduse de ONU, cu rambursarea ulterioară a cheltuielilor, în prezent România face, alături de eforturile umane şi materiale şi eforturi financiare considerabile pentru susţinerea implicării sale în misiunile NATO. În prezent, militarii români sunt dislocaţi în Bosnia şi Herţegovina, Kosovo şi Afganistan. De când România a intrat în NATO, peste 40.000 de militari români au fost rotiţi în teatrele de operaţiuni.
Cel mai important pas în profesionalizarea Armatei Române s-a făcut la 1 ianuarie 2007, când s-a renunţat la executarea serviciului obligatoriu. De atunci, cetăţenii români pot efectua orice formă a serviciului militar doar pe bază de voluntariat. Totuşi, executarea serviciului militar este obligatorie în anumite situaţii. Îndeplinirea serviciului militar, în calitate de militar în termen, este obligatorie pentru bărbaţii care au între 20 şi 35 de ani atunci când se declară mobilizarea şi starea de război sau când se instituie starea de asediu. Tot în aceste situaţii, rezerviştii sunt mobilizaţi/concentraţi potrivit nevoilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale. Legea prevede că perioada de serviciu militar activ şi perioada în care o persoană este concentrată/mobilizată constituie vechime în serviciu/muncă, dar şi stagiu de cotizare la sistemul public de asigurări sociale.
Adevarul.ro
