E greu să scrii ceva împotriva abuzurilor și jocurilor politice pe care procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție le practică, fără să-ți atragi oprobriul celor care văd instituția ca pe una trimisă de Dumnezeu să ne scape de hoții și mafioții care ne mănâncă zilele. Nici n-apuci să pui mâna pe tastatură că imediat ești taxat ca vândut, plătit și apărător al celor care fură tot ce apucă.
Chiar dacă e în scădere, DNA se bucură de o cotă mare de încredere în rândul românilor. Interesant e că în același timp, în urma loviturilor primite din partea procurorilor, imaginea politicienilor se erodează pe zi ce trece. De fapt, procurorii contribuie din plin la menținerea și chiar agravarea stării de suspiciune generalizată asupra politicului.
Cele mai faimoase acțiuni din ultima vreme au avut ca bază de pornire înregistrările făcute de SRI și denunțurile unor indivizi din preajma celor vizați. Cu ajutorul lor s-a declanșat o campanie furibundă împotriva celor care candidează la alegerile locale. Sunt câteva cazuri de notorietate, unele cunoscute de mai multă vreme, și e firesc să ai îndoieli asupra momentului ales de procurorii, pentru că au avut timp suficient să acționeze. De ce acum și nu anul trecut, de pildă?
Răspunsul nu poate fi decât că s-a așteptat acest moment pentru ca efectul să fie cât mai puternic, chiar dacă DNA ar trebui să acționeze cu discreție, fără tam-tamul pompieristic cu care ne-a obișnuit. E normal ca oamenii să înceapă să conștientizeze că, de fapt, DNA a ajuns să decidă cine are voie să candideze și cine trebuie privat de exercitarea unui drept constituțional. Și dacă tot se petrec lucruri ciudate, trebuie să aflăm cine stabilește politica și cine decide care va fi următoarea persoană călcată de procurori. Pentru că sigur nu toate lucrurile se desfășoară la întâmplare, adică nu contează cine pică în năvod. Să fim serioși.
Chiar dacă nu place celor care o divinizează, trebuie să spun că există numeroase cazuri în care s-a demonstrat că DNA acționează brutal, discriminatoriu, fiind scăpată total de sub controlul instituțional. Sunt destui care compară acțiunile DNA-ului mioritic cu cele care au avut loc în Italia anilor ’90, când s-a încercat decapitarea clasei politice și eradicarea corupției generalizate.
Concluzia amară trasă de celebrul procuror Antonio di Pietro, după 20 de ani de arestări, procese, drame, sinucideri, ar trebui să ne pună pe gânduri, să ne întrebăm dacă aceasta este calea cea mai sigură de reușită: În toți acești ani, corupția din Italia nu a dispărut, dimpotrivă, a devenit mai puternică. Dacă atunci aveam cancer, acum am ajuns la metastază!
Să revenim la implicarea DNA în politică. Pe 6 mai, la o zi după începerea campaniei electorale, procurorii DNA, asistați de jandarmi și însoțiți de o armată de jurnaliști cărora evident că li s-a comunicat ce avea să se întâmple, au intrat în sediul din București al Partidului Dreptății Sociale de unde au confiscat documente privind înregistrarea candidaților și aparatură electronică, în baza unui mandat de percheziție eliberat de un judecător.
Toată tevatura iscată s-a consumat fără ca împotriva unui candidat al PDS să fi fost înregistrată vreo plângere. Doar procurorii se pare au avut bănuieli că semnăturile pentru susținerea candidaților ar fi fost strânse și din rândurile persoanelor care beneficiază de ajutor social! Să menționăm că dosarele candidaților au fost acceptate de către birourile electorale fără nicio problemă, după ce s-au făcut verificările legale de către judecători.
Veți spune că e un caz minor, fără importanță. Dar eu susțin că e vorba de un abuz, o violare a principiilor statului de drept, o acțiune în contradicție cu regulile și practicile democratice ce trebuie să fie respectate în organizarea și desfășurarea alegerilor libere și corecte. Ca să-și arate mușchii, DNA a luat clasa politică la bani mărunți, dar nu de puține ori acuzațiile nu au fost probate.
Susținută în sondaje de circa 60% din cei chestionați, DNA își face jocurile politice, încercând să lase impresia că nu este dirijată de cineva anume. Pentru asta, apelând la un mecanism pervers care are la bază ridicarea și anchetarea pe rând a politicienilor, după principiul rotației, azi al nostru, mâine al vostru, DNA a reușit să nu aibă (încă) o opoziție puternică, de care să-i fie cu adevărat frică. Sigur, există situații în care sunt săltați mai mulți suspecți dintr-o tabără. Imediat apar mârâielile și semnele de nemulțumire, dar după ce echilibrul se restabilește, toată lumea e mulțumită.
Deocamdată, DNA este percepută nu ca un mecanism eficient de luptă împotriva corupției (nici nu este), ci mai degrabă ca un mijloc de răzbunare între grupările politice care se dușmănesc de moarte. Din aceste rivalități de tip mafiot apar și denunțătorii, plătiți de una sau alta dintre tabere și recompensați cu favoruri de către DNA pentru osteneala depusă.
Practic, prin intermediul DNA, găștile politice se devorează între ele. Când își vor da seama de jocul pervers făcut de DNA, sunt convins că vor renunța la lupta de pe acest front, unde combatantele înregistrează pierderi semnificative în aplauzele privitorilor de pe margine. Apoi își vor da mâna și vor porni la luptă împotriva DNA. Și vor câștiga, cu siguranță.
Grigore Ciascai
