Deşi opinia publică exprimă mereu păreri negative despre politicienii nostri, dr. ing. Nicolae Bud, deputatul nostru din Colegiul Codru – Chioar, reprezintă fericita excepţie. Nu numai că ne-a sprijinit în toate demersurile comunitare, dar pentru mine este incredibil faptul că vine domnia sa cu oferte înspre noi. Parcă se simte responsabil pentru toţi şi pentru fiecare.

Poate cel mai remarcabil lucru pe care l-a făcut pentru comuna Oarţa de Jos în acest an a fost implicarea hotărâtă în alegerile locale, ajutându-ne să ne alegem un primar de toată lauda, prof. Bogdan Pop, asigurându-se astfel că există condiţii pentru salvarea comunităţii, pentru un nou început. Asta după ce constatase cu durere că eram pe un drum greşit, că ne îndreptam spre o fundătură.

De această dată, desigur că împreună cu primarul, ne-a oferit o minunată excursie prin ţară, o excursie pe care am apreciat-o ca o “linguriţă de miere” ce ne-a îndulcit viaţa. Prietenul meu, poetul Vasile Morar, m-a contrazis, afirmând că de fapt a fost un “polonic cu miere”, după atâtea locuri minunate pe care le-a vizitat alături de cei 50 de copii şi săteni din cele trei sate ale comunei.

Am plecat din Oarţa de Sus vineri 7 septembrie 2012 pe la ora 7 dimineaţa şi primul lucru remarcabil pe care l-am întâlnit a fost la Gilău, autostrada Borş – Braşov. Segmentul pe care l-am parcurs până la Turda ne-a dat un sentiment plăcut, constatând că totuşi s-a mai construit câte ceva în ţara asta, că spiritul demolator al românilor nu este chiar absolut.

Ne-am oprit apoi la Mănăstirea Râmeţ, veche vatră de spiritualitate ortodoxă, unde ne-am putut reculege şi mulţumi lui Dumnezeu. Peisajul extraordinar ne-a încântat.
Itinerarul ne-a condus în continuare spre Alba Iulia şi acolo ne-am îndreptat în primul rând spre catedrala Reîntregirii Neamului, lăcaş drag şi familiar nouă, pentru că Mitropolitul Andrei Andreicuţ, fiu al comunei Oarţa, i-a slujit atâţia ani şi cu mult folos sfântul altar.
Timpul ne-a permis să vizităm pe îndelete şi cetatea Alba Carolina, constatând cu mândrie că localnicii au reuşit să o facă comparabilă cu oricare centru istoric şi cultural european. Spre seară ne-am îndreptat spre munţii Sebeşului, parcurgând un peisaj superb până la Mănăstirea Oaşa. Acolo am fost primiţi ca oaspeţi de seamă, cazaţi şi ospătaţi. Am putut participa şi la liturghia oficiată de călugări cu ocazia Marelui Praznic al Naşterii Maicii Domnului, sărbătoare ce a avut loc pe 8 septembrie.

Ziua de sâmbătă, a fost de-a dreptul fabuloasă. Am parcurs cel mai frumos, dar şi cel mai dificil traseu din viaţa noastră, Transalpina. Am consumat acolo o cantitate uriaşă de adrenalină, şoseaua fiind extrem de dificilă. Numai îndemânarea deosebită a şoferului şi protecţia divină ne-a ajutat să ajungem cu bine la poalele Parângului. Ne-am dat seama că ne caracterizeză şi o mare doză de inconştienţă. Nu vom uita toată viaţa emoţiile prin care am trecut, dar nici nu vom regreta că am făcut-o. Peisajul a fost de basm.

La Târgu Jiu ne-am întâlnit cu Constantin Brâncuşi şi iarăşi am fost mândri că suntem români. Chiar consătenii cu şcoli mai puţine au putut aprecia geniul marelui artist, ghizii olteni conştientizându-ne de harul său. La Poarta Sărutului s-au refăcut vechi jurăminte.
După masa am ajuns la Drobeta Turnu Severin, am făcut un popas în port şi apoi am parcurs splendidul traseu al Defileului Dunării. Timpul ne-a permis să intrăm şi la Băile Herculane, iar seara ne-am petrecut-o la Caransebeş.

Cea de a treia zi a excursiei a fost la fel de plină. Primul popas l-am făcut la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, minunata capitală a Daciei Felix, loc de care ne-am despărţit cu greu. Întrebările fără răspuns au fost multe, una dintre ele chinuindu-mă şi acum când redactez articolul: Oare nu vom reuşi niciodată să ne valorificăm uriaşul potential cultural pe care îl avem?
Mănăstirea Prislop, următorul nostru popas, nu fusese prevăzut în planurile iniţiale ale excursiei. Dacă treceam însă pe lângă această incintă sacră, de bună seamă că am fi săvârşit o impietate. Părintele Arsenie Boca ne-a invitat la mormântul lui şi ne-am trezit printre zeci şi sute de pelerini într-o lume plină de flori. Ne-am putut reculege, ne-am spus rugăciunile şi i-am cântat pricesne. Ne-am pus sub ocrotirea lui.

A urmat Hunedoara, Deva cu cetatea-i celebră şi apoi o tentativă nereuşită de a ajunge la Ţebea. Voiam nepărat ca şi orţenii mei să vadă gorunul, mormintele prefecţilor şi să înveţe versurile de pe mormântul lui Avram Iancu :
Şi de va veni duşmanul
Să vă ia pământ şi drept,
Români scuturaţi stejarul
Ca din somn să mă deştept !

Din păcate am nimerit tocmai în ziua în care se ţineau Serbările Ţebei şi erau acolo sute şi mii de oameni, poate zeci de mii. N-am putut răzbate şi mi-a venit să plâng. Am fost nevoiţi să renunţăm. Poate altă dată. Am compensat cu un popas la Mănăstirea Lupşa de pe Valea Arieşului, cu prilejul rar de a săruta o celebră icoană atonită a Maicii Sfinte cu Pruncul, reprezentare minunată a unei poveşti cu piraţi de pe Sfântul Munte.

Apoi Turda, Cluj, Zalău, Oarţa. Cu gândurile cele mai bune şi cu mulţumiri faţă de acest om minunat care este deputatul nostru, Nicolae Bud, faţă de prof. Bogdan Pop, harnicul nostru primar.
Dacă în decembrie veţi candida din nou pentru parlament eu de bună seamă am să vă votez. Şi toţi ceilalţi. Sper să vă hotărâţi. M-aţi ajutat să pot oferi copiilor din sat condiţii pentru a dobândi competenţe digitale, să înfiinţez muzeul satului codrenesc, să amenajăm drumuri. Şi câte şi mai câte. Cârcotaşilor le transmit, deşi ştiu că nu pot pricepe, că am scris acest material din suflet. Nu chiar toţi oamenii sunt ticăloşi. Cu mulţumiri celor care m-au ajutat, I.P.S. Andrei, călugărul diacon Efrem de la Mănăstirea Ciutruci Oarţa – Bicaz, secretar Ilie Chiş.

prof. Traian Rus. Oarţa de Sus, septembrie 2012