Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Andrei Andreicuț (fiu al Maramureșului), a declarat, marți, în cuvântul rostit cu prilejul conferirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universității 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, că, din nefericire, din perioadă comunistă, persistă și sechele care cu greu pot fi surmontate, iar unii dintre preoți și credincioși au rămas într-un imobilism păgubos.
”Întrebuințarea eficientă a timpului scurt pe care-l trăim presupune rugăciune și acțiune. Așa s-a întâmplat în vremurile normale în ortodoxie. Așa s-a petrecut și la noi, cu excepția perioadei comuniste, când am făcut ce s-a putut, dar când tot ortodoxia a ținut dreaptă coloana vertebrală a neamului. Din nefericire, din acea perioadă au rămas niște sechele pe care cu greu le putem surmonta. Dacă atunci convenea sistemului să se facă cât mai puțin pe tărâm spiritual, după căderea sistemului, unii dintre preoți și dintre credincioși au rămas într-un imobilism păgubos. O seamă de parohii au consilii parohiale mai mult fictive și nelucrative. Este trist să constați pentru aceste excepții negative că preotul este un simplu funcționar care prestează servicii religioase”, a afirmat mitropolitul Andrei Andreicuț.
Înaltul ierarh a mai spus că sunt tendințe în societatea postmodernă de a considera preocupările duhovnicești ca potrivite pentru spațiul privat și nu pentru cel public. ”Noi nu suntem de acord cu acest lucru. Nu suntem de acord că doar în vremurile trecute ortodoxia avea un rol public și astăzi nu”, a declarat mitropolitul Andrei Andreicuț, care a adăugat că ortodoxia este o realitate veșnică.
Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului a subliniat că biserica nu poate fi degradată – ar fi o blasfemie a spus acesta – la măsura unei simple instituții istorice.
Parohia inactivă poate deveni o epavă
”Parohia care nu e activă și misionară are toate șansele să ajungă o epavă. În zadar ne lăudăm cu credința înaintașilor și voievozilor, dacă nu trăim asemenea lor”, a afirmat IPS Andrei Andreicuț.
Înaltul ierarh a mai spus că destinul neamului s-a împletit cu cel al Bisericii Ortodoxe: ”Noi credem că rugăciunea bisericii ne-a ajutat să trecem prin toate încercările care au fost și mai sunt. Cine nu crede în puterea rugăciunii de a coborî cerul pe pământ și de a-l ridica pe om prin strădania îndumnezeirii la modelul suprem, care este Mântuitorul Iisus Hristos, acela se găsește la antipodul ortodoxiei și nimeni nu trebuie să creadă mai cu putere în lucrarea îndumnezeitoare a rugăciunii decât ortodoxul. Pentru adevăratul preot ortodox, suprema preocupare a vieții, prin care poate lucra el mântuirea lumii, este misiunea însoțită de rugăciune. Misiunea secondată de rugăciune constituie viața preotului ortodox, dar nu numai a preotului, ci și a credinciosului, a parohiei întregi”.
Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului a mai spus, în cuvântul său, că mănăstirea care nu este un centru de spiritualitate capabil să influențeze duhovnicește zona și-a ratat menirea.
Mănăstirile își pot rata menirea
”Într-o lume în care omul a devenit foarte posesiv și doritor de plăceri, complăcându-se într-un egoism exacerbat, călugărul ne demonstrează că nu e musai să dai trupului tot ce-și dorește și că te poți preocupa de rugăciune, de meditație, de studiu, de alinarea durerilor altora, de asistența socială, de propovăduire. (…). Mănăstirile de peste tot, inclusiv cele din România, prin marii lor trăitori au influențat duhovnicește foarte mulți oameni”, a declarat înaltul ierarh.
El a amintit în context de Părinții Paisie Olarul, Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc și Teofil Pârâianu, care, a spus Andrei Andreicuț, constituiau inima unor adevărate centre de spiritualitate din care oamenii plecau încurajați și întăriți în credință.
”Mănăstirile sunt locuri în care viața duhovnicească pulsează și se revarsă în toată lumea. Dacă ele însă sunt niște locuri unde, pe primul plan, stau activitățile gospodărești, necesare și acestea, iar viața spirituală e lamentabilă, și-au ratat menirea”, a opinat mitropolitul.
Înaltul ierarh a mai spus că pentru ca parohia și mănăstirea să-și facă bine astăzi misiunea, preotul și starețul trebuie să are. ”Adesea ne lăudăm cu realizările edilitare ale preoților și stareților. Acestea sunt necesare, dar nu sunt suficiente. (…). Preotul trebuie să-și iubească credincioșii. Ei sunt fiii lui sufletești. Lor le este datoare inima sa, râvna sa, devotamentul său”, a subliniat Andrei Andreicuț. El a precizat că în însușirea preoțească e nevoie de râvnă, de dăruire, de răbdare. ”Altfel preoția nu dă roade, sufletele pier, iar preotul fără dăruire și-a ratat misiunea. Ca preot și ca stareț trebuie să ari”, a conchis înaltul ierarh ortodox.
Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului și Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, Andrei Andreicuț, a primit marți titlul de Doctor Honoris Causa al Universității 1 Decembrie 1918 Alba Iulia, înaltul ierarh fiind unul dintre ctitorii acestei instituții de învățământ înființate în 1991.
