CRITERIILE LAUREI KOVESI Cum e stăpânul așa-i și sluga. Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești. (Vechi proverbe românești)

Pe unde a fost șefă, la Parchetul General și apoi la DNA, Laura Kovesi a tăiat brazde adânci printre subordonații cu care colabora. S-ar fi putut crede că e vorba de o lăudabilă formă de plivit a moșiei, de distrugere a buruienilor în vederea creșterii producției la hectar.

La o analiză mai atentă, această primă impresie nu rezistă. De ce? pentru simplul motiv că „plivitul” despre care vorbim se dovedește, luat la bani mărunți, o operațiune derulată cu un cu totul alt scop decât acela de a elimina răul și a favoriza binele. Cu un scop aproape invers.

Să mă explic! Procurorii cu notorietate de care s-a descotorosit doamna Kovesi în mandatele sale de șef de parchet se pot împărți în două mari categorii: cei care nu i-au îndeplinit ordinele abuzive și cei care, dimpotrivă, s-au bulucit să i le indeplinească, cu zel ostentativ.

Ca să exemplific, m-aș rezuma la câte trei nume din fiecare categorie.

În prima categorie se încadrează Angela Ciurea (dosarul ALRO), Eugen Iacobescu (dosarul Mircea Băsescu – Bercea Mondial) și Ciprian Nastasiu (dosarul Omar Hayssam și dosarul „crima organizată în anturajul președintelui României). Toți acești trei procurori au fost îndepărtați de Laura Kovesi pentru că se încăpățânau să persevereze în investigarea unor cauze pe care doamna Kovesi le dorea îngropate.

În a doua categorie se încadrează Eugen Papici (dosarul Referendumul, dosarul Trofeul Calității, dosarul Caltaboșul), Emilian Eva (dosarul ICA – Dan Voiculescu) și, recenta vedetă a gangsterismului instituțional și a limbajului interlop, Mircea Negulescu (dosarul Ponta – Blair, dosarul Ghiță, dosarul Blaga). Toți acești trei procurori au fost îndepărtați de Laura Kovesi după ce s-a folosit de ei discreționar în fabricarea unor dosare politice și după ce imoralitate lor a fost dezvăluită și demonstrată în presă cu dovezi nimicitoare.

Cei din prima categorie sunt azi liberi și curați juridic (deși au fost tentative repetate de a li se închide gura cu dosare la intimidare), cei din a doua categorie (cu excepția lui Mircea Negulescu, new entry, pentru care se fac demersurile preliminare) sunt inculpați în cauze grele și au cunoscut deja „binefacerile” arestului preventiv.

Laura Kovesi i-a criticat în repetate rânduri și i-a incadrat la „răi” pe cei din prima categorie, în vreme ce pe ceilalți i-a lăudat strident, repetat, mobilizator, prezentându-i ca o elită a DNA. În viziunea șefei DNA, aceștia sunt„bunii”, exemplarii, eroii din umbră care luptă pentru eradicarea corupției în România și în fața cărora ar trebui să ne scoatem pălăria.

Ce să înțelegem de-aici? Că doamna Kovesi are niște criterii valorice de o moralitate impecabilă, nu? Că dacă elogiază asemenea personaje, cu astfel de mărci de valoare, și dânsa este asemenea lor și, chiar mai mult, se mândrește cu asta.

Gând la gând! Și eu cred că le seamănă în anumite privințe. Doar că nu consider că acesta ar fi un lucru bun pentru justiția română și pentru lupta anticorupție.

În îndârjirea cu care Laura Kovesi se agață de poziția sa de la DNA, văd și un lucru bun: mobilizarea victimelor acesteia de a se deschide presei, de a vorbi, de a demasca abuzuri. Frica a trecut în plan secund și, astfel, opinia publică poate afla incredibile secrete murdare din interiorul sistemului, cum ar fi, de exemplu, rolul procurorului Negulescu în caracatița mafiei prahovene.

Odată pornit, valul spovedaniilor se va transforma în tzunami. Ceea ce nu e rău, dacă ne gândim că spovedania este o etapă spre îndreptare.

Contele de Saint Germain