Preparate de cofetărie, linguri de lemn, pietre care cresc sau chiar nisip. Iată ce puteţi admira în călătoriile prin ţară, în unele dintre cele mai neobişnuite muzee din România.

Muzeul Cofetăriei “Ioan Gui” din Arad

Aradul era încă de prin anul 1800 unul dintre cele mai mari centre ale cofetăriei din Europa. Artiştii români în ale ciocolatei erau preferaţi la curtea imperială din Viena, astfel că bomboanele româneşti făceau deliciul capetelor încoronate.

Muzeul funcţionează în două dintre încăperile casei maestrului cofetar arădean Ioan Gui şi cuprinde peste 500 de exponate. Gui a început să adune maşinile şi ustensilele din muzeu la începutul anilor ’70, cumpărându-le de la bătrânii maeştrii cofetari pe care i-a mai prins în viaţă, restaurarea lor începând abia după anul 2000 când ideea deschiderii unui muzeu de profil a început să prindă viaţă. Printre acestea se numără maşina de măcinat mac, veche de mai bine de un secol; un agregat conectat la curent electric, care poate amesteca frişca sau aluatul; o maşină destinată producerii marţipanului şi ciocolatei.

Alte exponate de seamă sunt aparatul de fabricat bomboane, realizat în jurul anului 1920, maşina cu curele de transmisie pentru măcinat zahărul, un agregat pentru prepararea marţipanului. De asemenea, pot fi vizionate mese din marmură pentru prelucrarea zahărului fiert, o maşină pentru tăiat hârtia în care se împachetau bomboanele pentru pomul de Crăciun, peste 60 de modele de bomboane fondante, diverse forme pentru prepararea turtei dulci şi a ciocolatei, dar şi fotografii şi documente. Nu în ultimul rând, muzeul deţine cărţi de specialitate, unele unice în ţară, reţetare, diplome şi medalii obţinute de-a lungul vremii de cofetarii arădeni.

Dropsuri, trandafiri de marţipan, cizmuliţe de ciocolată şi purceluşi umpluţi cu nucă sunt doar câteva dintre delicatesele ce ne trimit într-o incursiune în dulcele interbelic ieşite din laboratoarele muzeului. Acestea ascund nu doar reţete secrete, ci şi tehnici speciale de preparare.
Muzeul nisipului din Dăbuleni

Singura ţară din Europa care deţine un Muzeu al Nisipului este România. Muzeul se află în localitatea Dăbuleni din sudul Olteniei. Nu este doar un fel de a spune, ci o suprafaţă de 12 hectare cu nisip alb de aici chiar a fost declarată instituţie muzeală. Muzeul Dăbuleniului nu are taxă de intrare, nu produce niciun ban şi este vizitat doar de cercetători şi de curioşi. În jurul Dăbuleniului se află peste 3.000 de hectare de nisipuri neproductive.

Muzeul Farmaciei din Sibiu

În anul 1494, la Sibiu s-a deschis prima farmacie din ţară, şi tot aici a activat un an şi jumătate, medicul german Christian Friedrich Samuel Hahnemann (1755-1843), creatorul homeopatiei. Clădirea muzeului a fost construită în secolul XV, unde din anul 1568 a funcţionat o farmacie. Din anul 1972 găzduieşte Muzeul de Istoria Farmaciei, cu peste 6.600 de piese provenite din 67 de farmacii aflate în 32 de localităţi ale ţării.
Muzeul, cuprinde trei secţiuni expoziţionale: oficina (magazinul farmaciei) cu mobilier vienez (1902); laboratorul, în care sunt prezentate echipamente farmaceutice din diferite epoci, vase din lemn, porţelan, sticlă, mojare din bronz sau fontă, balanţe şi greutăţi farmaceutice în stil vienez, ustensile tehnico-medicale, truse chirurgicale, microscoape folosite în secolele XVII-XIX (cel mai vechi obiect din colecţie este un mojar din bronz, datat 1597) şi sectorul homeopatic, prezentând truse, flacoane şi preparate homeopatice.

Muzeul lingurilor de lemn din Câmpulung Moldovenesc

Dacă treceţi prin Câmpulung Moldovenesc, puteţi admira colecţia particulară de linguri sculptate în lemn „Ion Ţugui“, un muzeu singular sub aspectul exponatelor în întreaga Românie. Cele 5.000 de linguri adunate din toate ţările lumii de regretatul profesor de istorie Ion Ţugui constituie astăzi fondul muzeului particular organizat în chiar casa acestuia. Lingurile adunate de pe întreg mapamondul constituie un tezaur de artă populară, în care lemnul este valorizat şi stilizat în forme de neînchipuit. Colecţia cuprinde atât linguri utilizate cândva în gospodăriile localnicilor, cât şi linguri realizate doar în scop decorativ.
Muzeul Trovanţilor de la Costeşti, Vâlcea

Pietrele care sălăşluiesc în judeţul Vâlcea, în apropierea drumului care leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu Jiu, la 8 km distanţă faţă de Horezu, într-un sat mic numit Costeşti, au rădăcini şi cresc. Ele constituie exponatele neobişnuitului muzeul al trovanţilor.

Specialiştii spun că, acum 6 milioane de ani, nişte cutremure puternice au dat naştere acestor forme sferice de nisip cimentat cunoscute sub numele de trovanţi. Deşi pari banali, este suficient să dea o ploaie şi pietrele încep să crească, de la 6-8 mm până la 6-10 metri şi să se transforme in uriaşi!

Oamenii de ştiinţă cred că pietrele cresc în dimensiuni datorită conţinutului ridicat de săruri minerale diferite, care se află sub învelişul lor. Atunci când suprafaţa devine umedă, aceste substanţe chimice începe să se răspândească, aplicând presiune pe nisip şi determinând astfel ca pietrele “să crească”. Totuşi, în ciuda eforturilor lor, oamenii de ştiinţă nu au reuşit să vină cu vreo explicaţie logică privind “extensiile” de care au parte pietrele, ce amintesc de rădăcini. Dacă sunt tăiate, secţiunile lor au inele colorate, la fel ca şi copacii.

Sursă text și foto apropotv.ro