Sursa foto: https://pixabay.com/photos/hands-human-old-human-age-seniors-4051469/

Parkinson este o boală neurologică degenerativă, întâlnită cel mai des la persoanele în vârstă. Afecțiunea apare din cauza distrugerii unor neuroni care produc dopamină. În lipsa acestui hormon esențial pentru organism, simptomele încep să se apară, la început prin mișcări incontrolabile și tremor, apoi prin rigiditate musculară și pierderea echilibrului. Deși boala este incurabilă, există metode prin care manifestările ei pot fi ameliorate, astfel încât bolnavul să beneficieze de o îngrijire adecvată, care să-i permită o bună calitate a vieții.

Boala Parkinson apare mai frecvent la bărbați decât la femei, cu precădere după vârsta de 60 de ani, statisticile demonstrând că în doar 5-10% din cazuri simptomele se manifestă înainte de 50 de ani. [1] Iată care sunt cele mai importante informații despre această afecțiune.

Cum se manifestă boala?

Simptomele specifice bolii Parkinson sunt mișcările necontrolate ale mâinilor, picioarelor sau capului (tremor), tulburările de echilibru și coordonare și înțepenirea mușchilor. Pot să apară însă și alte manifestări, precum:

• Depresie
• Schimbări anormale de dispoziție și comportament
• Lentoare nefirească a mișcărilor
• Probleme de înghițire, mestecare și vorbire
• Tulburări de somn
• Sindromul picioarelor neliniștite
• Constipație.

În cele mai multe cazuri, boala apare treptat, iar simptomele nu sunt evidente de la bun început. Primele semne sunt deseori trecute cu vederea, fiind atribuite înaintării în vârstă. Totuși, acestea nu sunt firești și ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă dacă vârstnicul începe să meargă cu pași mici și deși, se ridică mai greu de pe scaun, stă aplecat în față și nu-și mai balansează mâinile atunci când merge.

Planul de îngrijire pentru pacientul cu Parkinson

Afecțiunea poate fi diagnosticată în urma unui consult neurologic și a unei tomografii cerebrale, iar simptomele pot fi ameliorate cu medicație specială, recomandată de medic. Din păcate, medicamentele nu vor vindeca boala, dar încetinesc evoluția ei și țin sub control manifestările neplăcute, astfel încât calitatea vieții bolnavului să nu aibă prea mult de suferit.

În cazuri grave, când tratamentul clasic nu mai are efect, poate fi necesar un implant cerebral, care să stimuleze, cu ajutorul unor electrozi, zonele afectate din creier, responsabile de controlul mișcărilor.

Există însă și alte soluții, mai accesibile, prin care pacientul își poate îmbunătăți starea. Exercițiile fizice regulate, indicate de medic, ajută la ameliorarea flexibilității, a coordonării mișcărilor și echilibrului, de aceea trebuie să fie incluse în rutina zilnică. Masajul terapeutic poate reduce tensiunea musculară și rigiditatea.

O dietă echilibrată, bogată în alimente nutritive, trebuie să facă parte din noul stil de viață al bolnavului. De asemenea, sunt recomandate terapii ocupaționale, care să încetinească declinul cognitiv. Ședințele de logopedie sunt foarte utile atunci când boala afectează capacitatea de comunicare a pacientului.

Toate aceste recomandări ar trebui urmate cu strictețe, iar dacă nu există posibilitatea efectuării terapiilor la domiciliu, o soluție o poate reprezenta internarea într-un centru specializat de îngrijire. Aici, bolnavul va fi supravegheat și ajutat permanent, pentru a putea rămâne activ cât mai mult timp, va beneficia de procedurile terapeutice indicate de medicul specialist și de consultații medicale periodice.

Referințe:

[1] National Institute on Aging (NIA), „Parkinson’s Disease: Causes, Symptoms, and Treatments”. https://www.nia.nih.gov/health/parkinsons-disease. Reviewed April 14, 2022. Accessed September 6, 2022.