La 73 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu în închisoarea comunistă de la Sighetu Marmației, o nouă campanie de cercetări arheologice încearcă să afle unde se află osemintele marelui om politic. Căutările, reluate pe 15 octombrie, au dus la descoperirea unor oseminte umane, însă nu se știe încă dacă acestea îi aparțin lui Maniu. Președintele Consiliului Județean Maramureș, Gabriel Zetea, a anunțat că a ales să se implice și să sprijine demersul.

Cercetări reluate pe baza unor mărturii neverificate până acum

La Sighetu Marmației, o echipă de arheologi condusă de istoricul Gheorghe Petrov a reluat săpăturile pornind de la mărturii care nu au putut fi verificate până acum. Specialiștii continuă analizele, iar rezultatele nu sunt încă cunoscute.

„Nu știm încă dacă acestea îi aparțin lui Iuliu Maniu, dar există speranță. Și, după atâția ani, speranța aceasta contează enorm”, a declarat Gabriel Zetea.

73 de ani fără mormânt

Președintele CJ a amintit că a trecut mai bine de o jumătate de secol de când Iuliu Maniu și-a dat ultima suflare în temnița comunistă de la Sighetu Marmației, fără ca România să știe unde să-i aprindă o lumânare sau să-i așeze o floare.

„Mă doare gândul că un om care și-a iubit atât de mult țara, care a luptat pentru libertatea și demnitatea poporului român și care a plătit cu propria viață pentru convingerile sale nu și-a găsit nici astăzi liniștea”, a spus Zetea.

„O datorie de suflet” și ultima dorință: înmormântarea la Bădăcin

Gabriel Zetea a mulțumit arheologilor, autorităților locale, reprezentanților Bisericii și tuturor celor care au făcut posibilă cercetarea, descriind implicarea sa drept o datorie de suflet, atât ca român, cât și ca președinte al Consiliului Județean Maramureș. Iuliu Maniu și-a dorit să fie înmormântat acasă, la Bădăcin, lângă cei dragi, iar președintele CJ speră ca, după decenii, această ultimă dorință să poată fi împlinită.

„Nu știm încă dacă l-am găsit. Dar știm că nu avem dreptul să încetăm să-l căutăm. România îi datorează lui Iuliu Maniu, după 73 de ani, măcar un mormânt și o lumânare aprinsă”, a concluzionat Gabriel Zetea.