Încet, încet, omenirea a trecut de la etapa agricolă la cea industrială, cu eforturi de acomodare la vremea respectivă, dar cu bucuria câștigului de timp și a comodității oferite de ajutorul mașinilor în diverse domenii de activitate.
Totuși, etapa următoare, prevăzută a veni, dar nu atât de brusc și rapid, anume etapa tehnologizării tuturor activităților umane, a sosit.
În timp extrem de scurt, omul obișnuit a fost pus în fața faptului împlinit. Telefonul devine mobil, televizorul nu se lasă mai prejos și devine smart, magazinele fizice se mută rapid în online, analizele se recoltează mai plăcut cu ajutorul tehnicii VR, oamenii se vizitează sub formă de avataruri în universuri virtuale și altele asemenea.
Pentru cei mai vârstnici, care au crescut în mediul rural și au fost martorii tuturor transformărilor industriale și, mai nou, tehnologice, ideea roboților sau a inteligenței artificiale care preia din activitățile umane este greu de înțeles.
Ne întrebăm deci, cât este de pregătită România, ca țară preponderent rurală, sau forțat industrializată, să accepte la nivel de mentalitate și comportament o digitalizare a sistemului public?
Digitalizare sau tehnologizare – cuvintele cu multe neînțelesuri
Cu siguranță cei mai mulți dintre noi au ajuns să stăpânească comenzile elementare ale device-urilor de tip smart din viața de zi cu zi. Tineri sau mai vârstnici, toți utilizăm internetul, accesăm site-uri de știri sau intrăm pe diverse surse de distracție cum ar fi casino NetBet atunci când vrem să petrecem timp liber.
Totuși, mulți români preferă să își achite taxele sau impozitele în mod fizic, mergând la cozi interminabile lună de lună. Ce spune asta despre comportamentul social? Un singur lucru este clar: teama de digital, de riscul unor erori sau furturi sau viruși pe internet pentru care omul de rând nu dorește să își asume riscuri.
Ne întrebăm, pe bună dreptate, cât de rapid s-ar implementa la noi o digitalizare completă a sistemului public? Înainte de toate este importantă o educare în acest sens a tuturor părților implicate.
Pe de altă parte, cei care lucrează în sistemul public de stat nu au avut până acum acces la anumite cursuri de instruire, sau chiar la programe specializate pentru a putea accesa și utiliza în mod eficient aceste instrumente de lucru.
De la dosarul cu șină la contul personal online – un pariu dificil
Statisticile spun că un mare procent dintre locuitorii țării noastre sunt reticenți la orice formă de declinare a datelor personale în mediul online. Mai mult, lipsa de competențe digitale este un aspect extrem de serios pentru orice instituție de stat care dorește să implementeze asemenea instrumente de lucru.
Orice examen de angajare, de exemplu, implică eternul dosar cu șină, copii ale documentelor și multe alte hârtii duplicate în mai multe etape. Tentația de trecere spre un sistem total digitalizat se lovește de foarte multe probleme, atât de ordin tehnic, cât și de ordinul mentalităților.
Până nu se va investi serios, atât ca educație cât și ca timp, în capitalul uman pentru a îl alinia în limbajul digitalizării, niciun proiect nu va avea șanse reale de reușită în această direcție.
