8 IULIE – Sf. Mare Mc. Procopie și Sf. Mc. Teodosia, mama sa; Sf. Mc. Epictet preotul și Astion monahul

Greco-catolic – Sf. m. Procopie

Romano-catolic – Ss. Aquila și Priscilla, soți m.

8 IULIE Sfântul Mare Mucenic Procopie a trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). Era din Ierusalim, tatăl său era creștin, Hristofor, însă mama sa, Teodosia, nu era creștină.
După moartea tatălui, mama sa l-a dus la Dioclețian, care l-a făcut guvernator al Alexandriei, cu ordin să-i chinuiască pe creștini.

În drum spre Alexandria a auzit un glas din cer chemându-l pe numele lui cel dintâi, Neania, și i s-a arătat o cruce ca de cristal, de unde venea glasul: „Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu”.
Deci, din acea vedenie minunată și din vorbirea cea dulce a Domnului cu el, i s-a umplut inima de negrăită bucurie și de veselie duhovnicească.

În această stare s-a întors în Ierusalim. Aici, a mărturisit Teodosiei credința sa în Hristos. Fiind pârât de mama sa la împărat că este creștin, a fost chinuit în multe feluri. A fost eliberat și botezat de însuși Mântuitorul pentru smerenia pe care a arătat-o atunci când se afla însângerat în urma chinurilor celor multe pe care le suferise, spunând că nu este vrednic să i se arate îngerii Domnului.

A fost numit Procopie în loc de Neania. Sfântul Procopie, bucurându-se și înspăimântându-se de vederea minunată, a căzut la pământ și s-a închinat Domnului, rugându-L să-l întărească în pătimiri, ca să nu se teamă de cumplitele munci. Iar Dumnezeu i-a zis: „Nu te teme! Eu sunt cu tine” (Viețile Sfinților). Aceasta zicând Mântuitorul, s-a înălțat la cer. Iar Sfântul Procopie avea inima plină de bucurie, iar cu trupul era atât de sănătos, încât nici urma rănilor nu mai rămăsese.

Fiind dus la altarul idolilor, prin rugăciunea sa, i-a surpat pe aceștia. Văzând minunea aceasta, ostașii, tribunii lor și douăsprezece femei singlitice, împreună cu mama sa Teodosia, au crezut în Hristos. Pentru aceasta, ostașilor li s-au tăiat capetele iar pe femei le-au chinuit fără milă.

Sfântul a fost supus la grele și nenumărate chinuri în timpul cărora a săvârșit multe minuni, aflându-și sfârșitul prin sabie.

Tot astăzi sunt pomeniți Sfinții Mucenici Epictet Preotul și Astion monahul, originari din Asia Mică, care au suferit martiriu în Sciția Mică (Dobrogea)

Epictet s-a născut din părinți creștini și a învățat de mic carte, dorind să cunoască Sfânta Evanghelie. Apoi, pentru că a vrut să slujească toată viața lui Hristos, a părăsit casa părinților săi și s-a făcut călugăr în una din mănăstirile Frigiei.
Pentru sfințenia vieții sale, Sfântul Epictet s-a învrednicit de darul preoției și a devenit un neobosit propovăduitor al Evangheliei lui Hristos în patria sa, convertind la creștinism mulți locuitori frigieni.

Printre cei convertiți a fost și tânărul Astion, fiul unui magistrat. Urmând dascălului și părintelui său duhovnicesc, Astion s-a făcut călugăr, în aceeași mănăstire.
Din cauza persecuțiilor împotriva creștinilor ordonate de Dioclețian (284-305), Epictet preotul și Astion monahul și-au părăsit patria lor și s-au stabilit în Sciția Mică (Dobrogea), în orașul Halmyris (Almiridensis).

Aici au propovăduit cu mult curaj Evanghelia lui Hristos, convertind la creștinism un mare număr de păgâni.
Pentru aceasta, au fost închiși în temniță la Halmyris și au fost chinuiți cumplit pentru a se lepăda de Hristos. Văzând însă bărbăția și tăria credinței lor, guvernatorul a poruncit să li se taie capetele.

Martiriul Sfinților Epictet și Astion a avut loc la Halmyris, într-o zi de 8 iulie.