CALENDAR RELIGIOS Ortodox – Sf. Proroc Avdie; Sf. Mc. Varlaam

Greco-catolic – Pf. Avdie; Sf. m. Varlaam

Romano-catolic – Sf. Abdia, profet

Sfântul Proroc Avdie este pomenit în calendarele creștine la 19 noiembrie. Este unul dintre profeții mici ai Vechiului Testament. A trăit cu 600 de ani înaintea lui Hristos, în vremea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, urmându-i acestuia în prorocie.
Sfântul Proroc Avdie a fost căpitan în armată.

Era unul dintre cei trei căpitani însărcinați de regele Ahab, care începuse prigoana prorocilor, cu prinderea și aducerea prorocului Ilie. Peste doi dintre aceștia a căzut foc din cer, după cuvântul prorocului, iar cel de-al treilea, Sfântul Avdie, apropiindu-se cu smerenie și închinându-se în genunchi înaintea lui, l-a rugat pentru a-i cruța sufletul său și al celor care îl însoțeau. Sfântul Ilie l-a cruțat pe el și l-a sculat, ducându-se împreună cu el la rege.

Din acel moment, Sfântul Proroc Avdie a lăsat slujba sa și a mers în urma Sfântului Proroc Ilie, luând duhul prorociei. Profeția lui se îndrepta amenințător către locuitorii Edomului, care se aliaseră cu dușmanii lui Israel, cei ce veniseră să cotropească Ierusalimul. Cartea lui este cea mai scurtă din Biblie, având 21 de versete.

Sf. Mucenic Varlaam

Sfântul Mucenic Varlaam era din Antiohia Siriei, bătrân fiind cu vârsta şi, fiindcă mărturisea pe Hristos, a stat înaintea stăpânitorului Antiohiei şi neînduplecându-se a jertfi la idoli a fost bătut cu vine de bou; după aceea i s-au dezrădăcinat unghiile.

Apoi fiind dus la un jertfelnic idolesc, a poruncit ca să-i deschidă cu sila mâna dreaptă şi să-i pună în ea cărbuni aprinşi şi tămâie, căci socotea stăpânitorul că nu va putea suferi, ci va arunca cărbunii împreună cu tămâia deasupra jertfelnicului idolilor şi prin aceasta să se arate că a adus jertfa la idoli.

Iar pătimitorul pentru Hristos a stat cu mare bărbăţie neschimbat şi netulburat, fără a mişca mâna cea dreapta a sa, arătându-se cu adevărat mai puternic decât arama şi fierul, până când focul i-a mâncat toata carnea mâinii drepte a lui şi a căzut focul singur pe pământ; căci a ales viteazul luptător al adevărului cu cuget bărbătesc şi întărit că mai bine să-i ardă mâna lui, fără a o mişca cât de puţin, decât să se arate păgânilor că a adus tămâie şi jertfă demonilor.

Pentru aceasta şi în chinul acesta şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, luând de la Dânsul cununa mărturisirii. Deci pe viteazul acesta luptător l-a cinstit cu cuvinte de laudă ritoriceşti atât Marele Vasile cât şi dumnezeiescul Hrisostom.