Ortodox – Sf. și Dreptul Iov, mult răbdătorul; Sf. Mc. Varvar (Dezlegare la pește)

Greco-catolic – Dreptul Iov, mult-răbdătorul

Romano-catolic – Ss. Benedicta, fc.; Petru Nolasco, călug.

Sfântul și Dreptul Iov, pomenit în calendarul creștin ortodox la 6 mai, se trăgea din seminția lui Avraam, fiu din fiii lui Isav. Sfântul și Dreptul Iov era deosebit de bogat, fiind foarte temător de Dumnezeu. Acesta era om adevărat, fără prihană, drept și credincios, depărtându-se de la tot lucrul rău (Viețile Sfinților).

Este personajul principal al Cărții lui Iov, scriere ce face parte din Sfânta Scriptură, care descrie viața și marile încercările la care a fost supus.

Deși Iov era drept și credincios, Dumnezeu i-a îngăduit îngerului întunericului, Satan, să-l pună la încercare, lăsându-l pe diavol să abată asupra lui nenorocirea, așa cum este arătat în Sfânta Scriptură: Și Domnul a zis către Satan: „Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană și drept și temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău?”. (Iov 1,8)

Dar Satan a răspuns Domnului și a zis: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? N-ai făcut Tu gard în jurul lui și în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui, în toate părțile și ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui au umplut pământul? Dar ia întinde mâna Ta și atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în față!”. (Iov 1, 9-10-11)

Atunci Domnul a zis către Satan: „Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta. Și Satan a pierit din fața lui Dumnezeu”. ( Iov 1,12 )

I-au fost spulberate astfel averile, apoi i-au murit fiii și fiicele, în cele din urmă a fost încercat cu o boală cumplită în urma căreia a fost părăsit de soție și certat de prieteni pentru că nu-și recunoștea greșelile și fărădelegile care, în judecata lor, dezlănțuiseră mânia lui Dumnezeu împotriva lui.

Ajunsese să stea Dreptul Iov, cel care mai înainte aducea jertfă lui Dumnezeu pentru gândurile rele pe care ar fi putut să le aibă copiii lui, pe o grămadă de gunoi și cu un ciob își astâmpăra rănile, iar pe Dumnezeu nu l-a hulit.

În cele din urmă atâta s-a umilit încât a spus către Domnul său: „… Din spusele unora și altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi și mă pocăiesc în praf și în cenușă”. (42; 5-6)

Pentru această răbdare și smerenie Dumnezeu îi ridică toate încercările și îi dăruie îndoit toate câte le avusese mai înainte, pentru că Sfântul și Dreptul Iov, a mai trăit după aceea încă 140 de ani, și a văzut, așa cum se arată în Sfânta Scriptură, pe fiii săi, și pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam.