Ortodox – Sf. Sfințit Mc. Irineu, episcop de Sirmium; Sf. Ier. Eutihie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Grigorie Sinaitul și Platonida

Greco-catolic – Sf. aep. Eutichie; Sf. ep. m. Irineu de Sirmium

Romano-catolic – Sf. Eutihie, patriarhul Constantinopolului

Sfântul Sfințit Irineu A fost episcop al cetății Sirmium, la sud de Dunăre, în timpul împăratului Dioclețian (284-305). A fost prins de persecutorii creștinilor și a fost dus la judecată în fața guvernatorului Probus. Îndemnat să se lepede de credința sa și să aducă jertfe în templele romane, L-a mărturisit cu tărie pe Hristos, numindu-i pe zeii romani „demoni”. A fost închis și torturat, apoi decapitat, iar trupul i-a fost aruncat în râul Sava.

Astăzi este pomenit și Sfântul Ierarh Eutihie, patriarhul Constantinopolului. Sfântul Euthie s-a născut în Frigia. Părinții lui au fost Alexandru, soldat, și Sinezia, fiică unui preot, Isihie, care slujea în biserica Augustopoliei.

La vârsta de 12 ani a fost trimis la Constantinopol pentru a-și completa studiile. Dar pentru faptul că Sfântul Euthie a înțeles că acest fel de cunoștințe nu le aduce iubitorilor săi nici un rod duhovnicesc, iar înțelepciunea cea de sus este curată, pașnică, blândă, plină de milă și de rod pentru cei care o îmbrățișează, a ales viața monahală.

A fost hirotonisit diacon, apoi preot, iar haina monahală a îmbrăcat-o într-una din mănăstirile din Amasia. Aici a fost numit arhimandrit al tuturor mănăstirilor din mitropolia Amasiei și duhovnic al monahilor.

În acest timp a fost convocat, în anul 553 , la Constantinopol, al V-lea Sinod Ecumenic, de către împăratul Iustinian cel Mare. S-a întâmplat atunci că mitropolitul Amasiei era bolnav și l-a rugat pe cuviosul arhimandritul Eutihie să se ducă în locul lui la această mare întrunire a ierarhilor.

La Constantinopol, Sfântul Eutihie a fost ales să ocupe scaunul patriarhal, rămas vacant în urma morții neașteptate a patriarhului Mina. În această calitate a prezidat lucrările celui de-al V-lea Sinod Ecumenic, la care au participat 165 de episcopi.

După mai mulți ani de păstorire a fost scos însă din scaun și trimis la mănăstirea sa din Amasia, din cauză că însuși împăratul a căzut în erezie. Aici a petrecut mulți ani în post și rugăciuni. Dar a fost din nou pus în scaunul patriarhal al Constantinopolului, unde a rămas până la trecerea sa la Domnul.