Ortodox – Sf. Mc. Pelaghia; Sf. Monica, mama Fericitului Augustin

Greco-catolic – Sf. m. Pelaghia

Romano-catolic – Sf. Florian, m.

Sfânta Muceniță Pelaghia, pomenită în calendarul creștin ortodox la 4 mai, a trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305); făcea parte din clasa înaltă a societății din Tars și era orfană de tată. Era frumoasă și cu purtări alese, încât fiul împăratului dorea să o ia de soție.

Atrasă de credința creștină, Sfânta Pelaghia a simțit că trebuie să-și desăvârșească această chemarea prin botez. A mers în taină la episcopul locului, Clinon, care din cauza persecuțiilor dezlănțuite de împărat împotriva creștinilor se ascundea în pădurile din jurul cetății, s-a botezat și s-a făgăduit lui Hristos spre slujire curată.

Întorcându-se acasă, i-a spus mamei sale de schimbarea felului ei de viață, aceasta l-a înștiințat pe cel care trebuia să îi fie soț Sfintei Pelaghia, care cuprins de disperare s-a sinucis.

Toată această întâmplare a speriat-o pe mama Sfintei Mucenițe, gândindu-se că împăratul o să se răzbune pe toată casa și pe tot neamul tinerei creștine. Pentru aceasta a dus-o în fața curții imperiale acuzând-o și susținând că ea și numai ea este vinovată și trebuie pedepsită.

Tulburat de evenimente, Dioclețian a chemat-o la judecată și văzând-o neclintită în hotărârea de al mărturisi pe Hristos, a aruncat-o într-un cuptor arzând.