Ortodox – Sf. Cuv. Isaachie Mărturisitorul și Varlaam; Sf. Mc. Natalie

Greco-catolic – Sf. cuv. Isachie

Romano-catolic – Ss. Ferdinand, rege; Ioana d’Arc, fc.

Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul, pomenit în calendarul creștin ortodox la 30 mai, a trăit în timpul împăratului Valens (364-378), într-o perioadă de răspândire a arianismului (erezie ce susține că ființa lui Dumnezeu este unică și incomunicabilă, Fiul neavând o natură identică cu Tatăl) și de prigonire pentru ortodocși, însuși împăratul fiind arian.

Pentru marea suferință la care erau supuși creștinii dreptmăritori, Sfântul Isaachie, care era monah și trăia departe de lume, a mers înaintea împăratului să-l roage să le redea ortodocșilor libertatea de a-și exprima credința.

Pe când Valens pregătea campania militară împotriva goților de la Dunăre, Sfântul Isaache a ieșit în fața împăratului de patru ori îndemnându-l să redeschidă bisericile ortodoxe, amenințându-l că va pieri în război de nu se va îndrepta.
Împăratul l-a dat în seama unor slujbași, care să-l țină captiv până se va întoarce din război. Dar Sfântul Isaachie i-a profețit că o să fie înfrânt, va fugi și va fi prins, iar sfârșitul său o să fie prin foc.
Profeția s-a împlinit întocmai, în anul 378 romani au fost învinși de goți, Valens a încercat să scape prin fugă, s-a ascuns într-o șură de paie căreia goții i-au dat foc.

Sfântul Cuvios Isaachie a fost eliberat în urma morții împăratului arian Valens și după multe osteneli a trecut la odihna veșnică.