Ortodox – Sf. Ap. Iacob al lui Zevedeu; Sf. Ier. Donat, episcopul Evriei
Greco-catolic – Sf. ap. m. Iacob cel Mare
Romano-catolic – Ss. Pius al V-lea, pp.; Iosif Cottolengo, pr.; Sofia, fc. m.
Sfântul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu și fratele Sfântului Evanghelist Ioan, unul dintre cei doisprezece apostoli.
Fiind de meserie pescar, Sfântul Apostol Iacob a lăsat corabia, pe tatăl său și mreaja sa și L-a urmat pe Mântuitorul Hristos, să fie martor al minunilor Sale, a pătimirii, morții și Învierii Sale.
Pe acești amândoi frați, Iacob și Ioan, și pe Sfântul Apostol Petru îi avea Mântuitorului Hristos totdeauna aproape; și mai ales le descoperea lor mai mult decât celorlalți, dumnezeieștile Lui taine, dar această nu pentru că ceilalți nu ar fi meritat ci pentru faptul că aceștia erau ei înșiși mai aproape de Dumnezeu.
Cei doi apostoli, Sf. Iacob și Sf. Ioan, împreună cu Sf. Apostol Petru, au mers cu Mântuitorul Hristos pe muntele Tabor și aici au fost martori ai Schimbării la Față a Învățătorului. Celor trei apostoli le-a spus Mântuitorul, într-un loc mai retras, în Grădina Ghetsimani, să privegheze.
Sfântul Iacob este primul apostol martir, fiind ucis de către Irod Agripa, în anul 44, după cum este menționat în „Faptele Apostolilor” (12-1;2).
