CALENDAR RELIGIOS Ortodox – Sf. Sfințit Mc. Dionisie Areopagitul; Sf. Mc. Teoctist
Greco-catolic – Sf. ep. Dionisie Areopagitul; Fer. Bogdánffy Szilárd
Romano-catolic – Ss. Dionisie Areopagitul; Candida, m.; Ff. Constantin Ignațiu Bogdánffy, ep. m.; Crescențiu, pr. m.
Sfântul Dionisie Areopagitul făcea partea dintre conducătorii orașului.
A fost unul dintre atenienii care s-au convertit în urma predicii Sfântului Apostol Pavel în Areopag (Fapte 17, 34).
Este autorul unor opere cunoscute în literatura de specialitate sub numele de Corpus areopagiticum. Cele mai cunoscute texte ale Sfântului Dionisie Areopagitul sunt patru tratate: Despre numirile dumnezeiești sau Despre numele divine; Despre teologia mistică; Despre ierarhia cerească; Despre ierarhia bisericească. Sfântul Dionisie Areopagitul a avut un sfârșit martiric.
Viața Sfântului Francisc de Assisi
Acest nume are o puternică însemnătate în lumea catolică, deoarece Sfântul Francisc de Assisi este sfântul săracilor, cel care nu s-a sfiit să sărute rănile unui lepros. De asemenea, este unul dintre sfinţii protectori ai Italiei. Povestea Sfântului nu este una obişnuită: fiu al unui bogat negustor de pânzeturi, Francisc de Assisi a revoluţionat Biserica Creştină la începutul Evului Mediu.
Giovanni Francesco di Bernardone s-a născut în jurul anului 1181 în Assisi, Umbria (Italia).
Cu toate că a venit pe lume într-o familie înstărită, a avut parte de o educaţie precară. Tinereţea lui avea să fie marcată de o “întâmplare” care i-a schimbat destinul: a fost luat prizonier în timpul unei lupte împotriva oraşului Perugia, a stat în închisoare peste un an şi s-a îmbolnavit destul de grav. Important este faptul că în detenţie a hotărât că trebuie să se schimbe, şi anume să îşi dedice viaţa lui Dumnezeu şi celor săraci şi suferinzi.
Când s-a întors la Assisi, în 1205, era deja un om schimbat. După o vreme a avut o viziune legată de ruinele capelei San Damiano, aflată pe câmpurile de lângă Assisi: l-a văzut pe Iisus care i-a cerut să repare biserica, iar cronicile vremii notează că cel ce avea să devină Sfantul Francisc înţelesese că Iisus s-a referit, de fapt, la întreaga Biserică Creştină.
Dar… Mai întâi va vinde baloţi de pânză şi alte materiale din magazinul tatălui său, ca să strângă bani pentru repararea capelei.
Tatal său s-a mâniat şi l-a ameninţat că îl lasă fără moştenire. Tânărul şi-a scos veşmântul, şi s-a aruncat la picioarele tatălui său uluit… Următorii trei ani îi va petrece printre leproşi, reconstruind biserici ajunse în paragină.
În anul 1208, Francisc a fost inspirat de versetele 10:5 din Evanghelia după Matei, iar revelaţia l-a determinat să propovaduiască penitenţa, pacea şi dragostea, fiind decis să ducă o viaţă ca a lui Iisus.
Şi-a luat 12 discipoli, instituind primul Ordin de călugări franciscani. Benedictinii locali le-au dat o capelă în Porziuncola, în apropiere de Assisi, aceasta devenind prima lor mănăstire. Papa Inocenţiu, reticent la început faţă de ei, a recunoscut ordinul în cele din urmă, în anul 1210.
Se spune despre Sfântul Francisc că atrăgea oamenii datorită extraoRdinarei carisme, iar el avea şi puterea de a comunica cu animalele şi păsările: predica rândunelelor, şi chiar ar fi poruncit unui lup extrem de periculos să nu mai terorizeze localnicii. Potrivit unei legende, predica ţinută păsărilor a avut loc în mănăstirea Eremo delle Carceri.
În 1217 repartiza ordinul călugăresc pe provincii şi misiuni în întreaga lume, şi va ajunge până în Spania, unde va încercat să îi convertească pe mauri.
Va ajunge şi în Egipt, unde va predica sultanului Al-kamil, dorinţa lui Francisc fiind să ajungă în Ţara Sfântă. Lucru care i-a determinat pe franciscani să lupte pentru a deveni străjeri pe meleagurile natale ale lui Iisus. În 1220, Sfântul se întorcea în Italia, unde participa la adunarea de la Porziuncola (Adunarea rogojinilor), la care au asistat 5.000 de călugări. Va renunţa la administrarea efectivă a ordinului, şi va numi un nou conducător.
În 1221 înfiinţa un al treilea ordin de călugări franciscani.
În 1224, pe muntele Verna, în Casentino, Francisc primea stigmatele – cele cinci răni ale lui Iisus: găurile cuielor din mâini şi picioare de la răstignirea pe cruce, precum şi rana coastei străpunse de suliţă. Şi-a ascuns rănile, s-a îmbolnăvit, dar a continuat să scrie şi să predice.
A murit doi ani mai târziu, epuizat de boală şi aproape orb, în coliba sa din Porziuncola, iar trupul său va fi înmormântat în capela care i-a fost închinată în Assisi. Înainte de a muri însă, Francisc de Assisi a lăsat lumii unul dintre cele mai profunde imnuri atât ale literaturii cât şi ale religiei: Cântarea fratelui soare, sau Cântarea făpturilor.
A fost sanctificat la doi ani după moarte.
Trupul său a fost găsit în capela din Assisi în 1818. Ordinul Franciscanilor funcţionează şi astăzi drept una dintre cele mai extinse organizaţii caritabile din lume. De asemenea, Sfântul Francisc este cel care a înfiinţat şi Ordinul Sfintei Clara, pentru femei.
