CALENDAR RELIGIOS Ortodox – Sf. Ier. Iachint, mitropolitul Țării Românești; Sf. Mc. Terentie, soția sa Neonila, și cei 7 fii; Sf. Ier. Firmilian, episcopul Cezareei Capadociei

Greco-catolic – Sf. m. Terențiu și Neonila; Cuv. Ștefan Savaitul

Romano-catolic – SS. Simon și Iuda, ap.

Sfântul Iachint a preluat scaunul de mitropolit al Vicinei către mijlocul secolului al XIV-lea, după anul 1348. Vicina a fost o cetate importantă în secolele XIII-XIV, așezată în regiunile de nord ale Dobrogei, cel mai probabil pe o insulă din fața așezării actuale Isaccea (odinioară orașul Noviodunum).
În acest centru dependent de Imperiul Bizantin a luat ființă pe la începutul secolului al XIII-lea o mitropolie. Era o vreme de mare criză politică și economică, iar cetatea Vicina, protejată până atunci de puterea Bizanțului, rămâne în urma cuceririlor turcești fără această protecție.

Nu se știe cu precizie câtă vreme a putut mitropolitul Iachint să activeze la Vicina, dar în 1359 era în Țara Românească la curtea voievodului Alexandru Nicolae Basarab, ca mitropolit al Ungrovlahiei.

Sfântul Ierarh Iachint a organizat viața bisericească din Țara Românească. A zidit biserici, a hirotonit preoți, l-a adus pe Sfântul Nicodim de la Tismana să organizeze viața din mănăstiri după modelul din Muntele Athos și a purtat de grijă și românilor transilvăneni, cărora le-a trimis misionari și persoane hirotonite.

Actul sinodal și scrisoarea patriarhului Calist către voievodul Alexandru îl numesc „Preasfințitul mitropolit a toata Ungrovlahia, preacinstit (hypertimos), frate iubit în Domnul și coliturghisitor al nostru”.
Sfântul Iachint a murit la Argeș între octombrie 1370 și august 1372. Pentru credința sa ortodoxă, viața sfântă și dragostea față de Biserică și neam, Sfântul Iachint a fost canonizat în ședința Sfântului Sinod din 8 iulie 2008, iar proclamarea solemnă a sfințeniei sale a avut loc pe 26 octombrie 2008.

Tot astăzi sunt pomeniți Sfinții Mucenici Terentie, soția sa Neonila, și cei șapte fii. Aceștia au fost creștini care au trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305). Au fost denunțați că nu se supun poruncilor împărătești cu privire la jertfele păgâne fiind cu toții prinși, în vremea în care cei doi soți împreună cu fii lor Nita, Sarvil, Ierax, Teodul, Fota, Vil și Evnichi se aflau la rugăciune în casă.

Aduși la judecată, au fost supuși la chinuri fără de măsură și apoi spânzurați. În timpul chinurilor, rănile le erau stropite cu oțet și arse cu foc, iar sfinții se rugau în liniște unul pentru altul. Rămânând neclintiți în credință, atât părinții cât și copii au fost decapitați.