Ortodox – Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul, Nicon și Stelian Paflagonul
Greco-catolic – Cuv. Alipie Stâlpnicul; Sf. Nicon Metanoitul.
Romano-catolic – Ss. Siriciu, pp.; Leonard, pr.
Cuviosul Alipie Stâlpnicul a trăit în zilele împăratului Eraclie (610-641), în cetatea Adrianopole. Din tinerețe a trăit după poruncile Evangheliei, crescând în deplină înfrânare și necunoscând altă bucurie decât cugetarea neîncetată la Dumnezeu.
După o vreme, a ales să viețuiască în liniște și singurătate, căutând un loc în care să poată petrece astfel. Găsind acest loc, nu departe de Adrianopole, s-a suit pe un stâlp, dorind să suporte, din râvnă pentru Dumnezeu, zăduful, ploaia și zăpada, grindina și gerul fără de nici un acoperiș.
S-a făcut astfel, singur și de bună voia sa, mucenic cincizeci și trei de ani, pătimind pe stâlp ca și cum ar fi fost răstignit pe cruce. Venea mulțime de norod să asculte de la Sfânt sfaturi de folos și să se tămăduiască de boli. Încă din timpul vieții sale, se făcuse atât de plăcut lui Dumnezeu, încât tot trupul lui era luminat, ca de o lumină cereasca, făcând multe minuni.
Astăzi pomenim şi pe Sfântul Cuvios Nicon, care se trăgea din ţara Armeniei şi a trăit în zilele împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), fiind fiu de mare dregător. A intrat în mănăstire, iar pentru că tatăl său îl căuta, a plecat să propovăduiască în tot Răsăritul, zicând: „Pocăiţi-vă!“. A ajuns prin Creta, Peloponez şi chiar şi în Lacedemonia, unde a ridicat o biserică. De aici a şi plecat în pace la Domnul.
Tot astăzi pomenim şi pe Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul, care a trăit în secolele VII-VIII în provincia Paflagonia din Asia Mică (Turcia). Ca monah a dus o viaţă aspră în sihăstrie, primind darul tămăduirii. Vindeca îndeosebi copiii, pentru că îi iubea foarte mult. A plecat la Domnul la adânci bătrâneţi.
