Ortodox – Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena

Greco-catolic – Sf. Împărați Constantin și Elena

Romano-catolic – Ss. Cristofor Magallanes, pr. și îns., m.; Elena, mama împ. Constantin; Eugen de Mazenod, ep., R.
Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena, sunt pomeniți în calendarul creștin la 21 mai.
Sfântul Constantin cel Mare s-a născut în anul 272, în cetatea Naissus (astăzi, Niș, în Serbia), din provincia romană Moesia Superior. Tatăl său, Constanțiu Chlor, care la acea vreme era general, a ajuns mai târziu la conducerea imperiului cu titlul de cezar, iar cu un an înaintea morții sale a preluat titlul de august.

După moartea acestuia, în anul 306, armata l-a proclamat drept august pe Constantin (306 și 337).

Confruntarea pe care Constantin cel Mare a avut-o în octombrie 312, cu Maxențiu care stăpânea Roma, la Pons Milvius (Podul Vulturului) a marcat convertirea sa la creștinism. În acest loc, Constantin a avut celebra sa viziune relatată de istoricul Eusebiu de Cezareea, care relatează că în ajunul luptei cu Maxențiu, Constantin a văzut pe cer, ziua în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui, cu inscripția: „in hoc signo vinces” („prin acest semn vei învinge”). Noaptea, în timpul somnului, i s-a arătat Iisus Hristos cu semnul crucii, pe care-l văzuse ziua pe cer, cerându-i să-l pună pe steagurile soldaților, spre a-i servi drept semn protector în lupte.

Bătălia de-a doua zi a fost câștigată de Constantin, care a intrat biruitor în Roma, iar Maxențiu s-a înecat în apele Tibrului.

Un an mai târziu (313), Constantin a emis Edictul de la Mediolanum (Milan), prima recunoaștere oficială a creștinismului, prin care se punea capăt persecuțiilor împotriva creștinilor și se garanta libertatea credinței și a cultului.

Din anul 324 Constantin a rămas singur la conducerea Imperiului Roman, poziție pe care și-a menținut-o până la sfârșitul vieții (337).
În această perioadă, Biserica a cunoscut o mare înflorire pe tot întinsul imperiului, Sfânta Împărăteasă Elena, mama lui Constantin cel Mare, având o contribuție majoră în susținerea acestui efort înnoitor.
Reformele dispuse de împăratul Constantin cel Mare au inclus și ridicarea unei noi capitale, pe Bosfor. Cetatea s-a chemat Constantinopol și a fost inaugurată la 12 mai 330. Între clădirile care au fost construite în acest oraș fabulos, întemeiat pe locul vechii cetăți Byzantion, s-a aflat și Biserica „Sfinții Apostoli”, ridicată pe cel mai înalt deal al nou-înființatului oraș. Biserica avea planul în formă de cruce grecească (cu cele patru brațe egale) și era încununată cu o turla cu ferestre și patru fără ferestre, cele patru fiind așezate pe brațele crucii.

În această biserică, care astăzi nu mai există, a fost înmormântat Constantin cel Mare. Împăratul a murit în Nicomidia, în anul 337, cu puțin înainte de terminarea construirii bisericii. În momentul în care lucrările de zidire s-au încheiat, trupul lui Constantin cel Mare a fost mutat în această biserică-necropolă de către fiul și succesorul său, Constanțiu.

Mama sa, Sfânta Elena, a fost atașată foarte mult de valorile creștinismului. Prin râvna ei pentru descoperirea relicvelor sfinte a fost descoperit locul Golgotei și s-a găsit lemnul crucii pe care a fost răstignit Hristos. Sfânta Elena s-a implicat direct în construcția a trei lăcașuri: Biserica Învierii, deasupra Sfântului Mormânt și a Golgotei, Biserica Nașterii de la Betleem și Biserica Înălțării Domnului de pe Muntele Măslinilor.
Pentru marea contribuție la răspândirea și înflorirea creștinismului, Constantin și mama sa, Elena, au fost trecuți de Biserica Ortodoxă în rândul sfinților și sunt socotiți „întocmai cu apostolii”.