Ortodox – Sf. Cuv. Ioan de la Lavra Veche; Sf. Sfințit Mc. Pafnutie

Greco-catolic – Sf. pr. m. Pafnutie; Sf. cuv. Ioan Paleolavritul

Romano-catolic – Sf. Leon al IX-lea, pp.

Sfântul Cuvios Ioan de la Lavra Veche a fost călugăr la Lavra Sfântului Hariton, nu departe de Ierusalim, în pustiul Palestinei.

Lavra cea Veche ridicată de Sfântul Hariton a fost la început o peșteră de tâlhari, în care Sfântul Hariton a fost legat de răufăcători. S-a dezlegat prin minune, pentru că tâlharii aceia au murit deodată, bând vin otrăvit de veninul unui șarpe.

După ce s-a dezlegat, a găsit în peșteră mult aur și a construit mai întâi o biserică în aceeași peșteră și a adunat frații, iar după aceea a zidit mănăstirea deasupra peșterii.

Pentru faptul că Sfântul Ioan a viețuit în acea peșteră veche, slujind în biserică, a fost numit și „al peșterii celei vechi”.

Sfântul Cuvios Ioan s-a retras de timpuriu la mănăstire, iubind liniștea și înfrânarea. Fiind râvnitor împlinirii rânduielilor monastice a fost hirotonit preot și a viețuit cu pace în acea lavră până la sfârșitul vieții.

Deci, după o viaţă îndelungată plăcută lui Dumnezeu, fericitul Ioan s-a făcut ca un înger în trup şi tuturor pildă de viaţă fără prihană. La adânci bătrâneţi s-a mutat în pace la Domnul, în lăcaşul cel ceresc, purtat fiind sufletul său de îngerii cei fără de trupuri.