CALENDAR RELIGIOS Ortodox – Sf. Ier. Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei, și Ghenadie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Lazăr Zugravul

Greco-catolic – Sf. ep. Grigore Taumaturgul

Romano-catolic – Ss. Elisabeta a Ungariei, călug.; Florin, pr.

Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei, este pomenit în calendarul creștin la 17 noiembrie.

Sfântul Grigorie Taumaturgul s-a născut în cetatea Neocezareea din Pont, în jurul anului 213, într-o familie păgână și a primit o educație laică desăvârșită, studiind filosofia, retorica și dreptul. Pentru a-și desăvârși studiile, a plecat împreună cu fratele său Atenodor spre Berit, dar s-au oprit în Cezareea Palestinei, unde l-a întâlnit pe Origen (185-254), marele cărturar creștin al vremii, condamnat de Biserică pentru ereziile sale.

Sfântul Grigorie a devenit vreme de cinci ani ucenicul lui Origen, a primit botezul și a ales viața de liniște, rugăciune și studiu al Sfintelor Scripturilor, petrecută într-un loc retras.
Pentru virtuțile lui alese, la întoarcerea în patrie, a fost hirotonit episcop al Neocezareei. Prin el, Dumnezeu a lucrat mulțime de fapte minunate, în special vindecări, motiv pentru care a fost numit „Taumaturgul”.
În timpul persecuției împotriva creștinilor declanșată de împăratul Deciu (250-253), Sfântul Grigorie i-a sfătuit pe creștini să fugă și să se ascundă, ca nu cumva, înfricoșându-se de cruzimea chinurilor, să se lepede de credință.

A murit în vremea împăratului Aurelian (270-275), viața lui fiind scrisă pe larg de Sfântul Grigorie de Nyssa. Nu se ştie exact anul în care a murit (270 sau 27l), dar pe patul de moarte a zis: ”Slavă lui Dumnezeu, că numai şaptesprezece creştini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Domnul, atâţia necredincioşi rămân, câţi credincioşi am aflat întâi!”

Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul

A trăit în timpul împăratului iconoclast Teofil. A venit din ţara Cazarilor, de lângă Muntele Caucaz, unde se născuse, la Constantinopol şi a intrat într-o mănăstire. Datorită talentului său artistic, în scurt timp a ajuns un pictor desăvârşit.

În anul 829, împăratul Teofil a poruncit să fie ucişi toţi pictorii din împărăţie. Astfel, Lazăr a fost supus supliciilor şi întemniţat. Auzind de suferinţa lui Lazăr, împărăteasa Teodora a mijlocit pentru scăparea lui, fiind un pictor cunoscut şi la curtea împărătească. Împăratul Mihail l-a trimis la Roma să ducă papei Benedict al III-lea mai multe daruri pentru biserica ‘Sfinţii Apostoli’ şi se pare că acolo a şi murit.