Ortodox – Odovania praznicului Botezului Domnului; Sf. Cuv. Mucenici din Sinai și Rait; Sf. Nina

Greco-catolic – Sf. cuv. m. din Sinai și Rait

Romano-catolic – Ss. Felix de Nola, pr. m.; Ioan Anton Farina, ep.Muntele Sinai a purtat pentru creștini o semnificație aparte, din perspectiva tradiției vechi-testamentare, fiind locul în care Dumnezeu a dat legea poporului ales. Aici s-au întemeiat numeroase așezăminte monahale, care au susținut tradiția monahismului sinaitic.

Călugării nevoitori în aceste locuri, aflate în calea năvălirilor barbare, au plătit adeseori cu sânge credința și mărturisirea lor. Aceşti Cuvioşi Părinţi au fost călugări şi pustnici, vieţuind în Muntele Sinai şi în mănăstirea apropiată, Rait, în veacurile al IV-lea şi al V-lea.

În două rânduri, venind cete de barbari, unii dinspre Etiopia, iar alţii dinspre Arabia, au prădat aceste locuri sfinte şi i-au ucis pe cei care vieţuiau în ele. Prima năvălire a fost la începutul secolului al IV-lea, pe vremea Sfântului Sfinţit Mucenic Petru, Arhiepiscopul Alexandriei (300-311), şi este povestită de monahul Amonie.

A doua năvălire a avut loc pe vremea Sfântului Ioan Gură de Aur (†407) şi este descrisă de un necunoscut din preajma Sfântului Nil Sinaitul (†450). Dintre toţi câţi au pierit atunci, Biserica pomeneşte cu precădere uciderea a 39 de pustnici din Sinai şi a 38 de călugări din Mănăstirea Rait, pentru moartea lor mucenicească, pentru viaţa lor sfântă şi pentru puterea lor de jertfă, deoarece nu au voit să descopere pe cei care se ascunseseră. Barbarii, nemaigăsind corabia lor, care se scufundase, au ucis pe toţi robii pe care-i luaseră, apoi, neputându-se înţelege, s-au ucis între ei.

Aflăm, astfel, că martirizarea cuvioșilor s-a făcut noaptea, după Slujba Utreniei. Unii au putut să fugă, între care și Sfântul Nil, dar fiul său a fost luat rob. Prin iconomie divină Sfântul Nil și-a găsit fiul care a fost vândut ca rob și a fost răscumpărat de episcopul cetății Eluzia, care l-a și hirotonit preot.