Ortodox – Sf. Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bighigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra și Vasile din Telciu; Sf. Ier. Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandrei; Sf. Cuv. Nil Pustnicul
Greco-catolic – Sf. aep. Ioan Milostivul; Cuv. Nil Sinaitul; Sf. aep. m. Iosafat, OSBM.
Romano-catolic – Ss. Iosafat, ep. m.; Cristian, m.
Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu sunt pomeniți la 12 noiembrie.
Sfântul Atanasie Todoran a fost militar în armata habsburgică, în timpul lui Leopold I (1640-1705). A declanșat revolta de la Salva din 1763, în perioada în care Imperiul habsburgic urmărea atragerea românilor la catolicism, prin unirea cu Biserica Romei.
Pentru faptul că a îndemnat două batalioane grănicerești să nu renunțe la ortodoxie, Sfântul Atanasie a fost condamnat la moarte prin frângerea cu roata. Alături de el au fost executați și ceilalți sfinți pomeniți astăzi, iar alți 19 țărani au fost supuși supliciilor în urma cărora mulți dintre ei au trecut, de asemenea, la Domnul.
La 12 noiembrie 1763, pe platoul Mocirla de la Salva, a avut loc execuția celor găsiți vinovați în urma anchetelor făcute de imperiali. Atanasie Todoran a fost frânt cu roata. Împreună cu Atanasie au fost executați prin spânzurare Vasile Dumitru din Mocod, Manu Grigore din Zagra și Vasile Oichi din Telciu, iar alte nouăsprezece persoane au primit pedepse aspre; unii dintre aceștia au murit datorită bătăilor cu vergi.
Canonizarea celor patru martiri a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea mitropolitului Bartolomeu Anania, în octombrie 2007, cu ziua de pomenire 12 noiembrie.
Proclamarea canonizării a avut loc la 11 mai 2008, la 245 de ani de la revolta condusă de Atanasie Todoran.
Tot astăzi este pomenit Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei.
A trăit în timpul împăratului bizantin Eraclie (610-641), fiind originar din cetatea Amatunda din Cipru. A fost căsătorit și a avut doi copii. Murindu-i pe rând copii și apoi soția, și având o avere considerabilă s-a dedicat acțiunilor caritabile, devenind purtător de grijă al celor nevoiași de unde și numele pe care i l-a dat poporul „Milostivul”.
După ce scaunul patriarhiei Alexandriei a devenit vacant, la cererea poporului, împăratul Eraclie l-a numit în această înaltă demnitate bisericească pe Sfântul Ioan. În această slujbă acesta și-a continuat cu sârguință eforturile de ajutorare a săracilor. A înființat numeroase azile, cămine pentru găzduirea străinilor și spitale.
Când perșii au cucerit Ierusalimul, luând cu ei, odată cu lemnul crucii lui Hristos (descoperit cu secole în urmă prin efortul Sfinților Împărați Constantin și Elena) și mulțime de prizonieri, Sfântul Ioan a trimis în ajutor corăbii cu grâu și aur pentru răscumpărarea celor duși în captivitate. A murit în cetatea natală Amatunda.
