Ortodox – Sf. Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Ier. Grigorie Dialogul, episcopul Romei; Sf. Cuv. Simeon Noul Teolog
Greco-catolic – Cuv. Teofan; Sf. papă Grigore Dialogul
Romano-catolic – Ss. Inocențiu I, pp.; Alois Orione, pr.; Maximilian, m.
Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul s-a născut la jumătatea secolului al VIII-lea, la Constantinopol, părinții săi fiind înalți demnitari. Printre rudele sale se numărau doi împărați ai imperiului bizantin: Leon Isaurul (717-740) și Constantin Copronimul (740-775).
Orfan de tată de la vârsta de 3 ani, Teofan a fost crescut de împăratul Constantin Copronimul, care, în înțelegere cu unul dintre demnitari, l-a logodit la vârsta de 12 ani cu fiica acestuia, urmând ca la vârsta cuvenită să fie căsătoriți. Numai că cei doi tineri au hotărât în ziua nunții să trăiască în deplină curăție; au împărțit mare parte din avere săracilor, Sfântul Teofan rămânând să îndeplinească atribuțiile de înalt funcționar al imperiului.
După moartea părinților, s-au hotărât pentru viața monahala, soția primind numele de Irina în Mănăstirea Prinkipos, iar Sfântul Teofan a intrat în Mănăstirea Polihroniu, în Singriania.
Timp de 6 ani a îmbinat rugăciunea cu munca, copiind diferite texte și ridicând un așezământ mănăstiresc în insula Calonim.
A participat la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea (787). În timpul mișcării iconoclaste a fost exilat de Leon Armeanul (813-850) în insula Samotracia. Deja bătrân și bolnav, după 23 de zile de exil a murit.
