Ortodox – Sf. Mc. Mina, Victor și Vichentie; Sf. Mc. Ștefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul
Greco-catolic – Sf. m. Mina, Victor, Vichentie și Ștefanida; Cuv. Teodor Studitul
Romano-catolic – Ss. Martin din Tours, ep.; Marina, fc. m.; Fer. Alice, fc. m.
Sfântul Mucenic Mina era soldat, egiptean de neam și de credință creștină. A trăit în timpul lui Dioclețian (284-305), împărat roman persecutor al creștinilor. Sfântul Mina în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor a plecat din armată și s-a pustnicit, trăind departe de lume, în asceză și în rugăciune.
Trecând așa multă vreme, într-o cetatea din apropiere s-a organizat o mare serbare, unde aveau loc diferite jocuri, alergări de cai și lupte în cinstea zeilor, la care participau mulțime de oameni. Aflând de aceasta Sfântul Mina a lăsat muntele și pustietatea și venind în mijlocul serbărilor a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toți, și a strigat cu glas tare: „Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine” (Viețile Sfinților).
La aceste cuvinte mulțimea și-a întors ochii spre dânsul și tăcând se mira de îndrăzneala lui. Acolo se afla și guvernatorul cetății, care a poruncit ca Sfântul Mina să fie prins și adus în fața sa. Aflând guvernatorul că acesta fusese ostaș a poruncit să-l ducă în temniță și să-l păzească până a doua zi.
După ce serbările au luat sfârșit, Sfântul Mina a fost supus la chinuri cumplite pentru a renunța la credința în Iisus Hristos. Îndurând toate acestea, în timpul chinurilor, Sfântul Mare Mucenic l-a mărturisit necontenit pe Hristos, întărindu-se în credința sa.
Fiind martor la tortură, unul din ostașii, a zis către guvernator: „Stăpâne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creștinesc este nepriceput și nu bagă seama de munci, ca și o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci poruncește mai degrabă a sfârși pe acest creștin împietrit” (Viețile Sfinților).
Așa s-a dat hotărârea de moarte pentru Sfântului Mina: „Pe Mina, ostașul cel rău, care a căzut în credința creștinească, iar porunca împărătească nu a vrut s-o asculte, nici a voit să jertfească zeilor, poruncim să se taie cu sabia, și trupul lui să fie ars în foc înaintea tuturor” (Viețile Sfinților).
Sfântul Mucenic Mina, a fost dus din cetate și i s-a tăiat capul; apoi aprinzând ostașii un foc mare au aruncat în flăcări trupul sfântului.
Unii credincioși, după ce s-a stins focul, au venit acolo și au apucat părți din moaștele sfântului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pânză curată, le-au uns cu aromate, iar după puțină vreme le-au dus în patria lui și le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit și o biserică în numele lui; săvârșindu-se acolo multe minuni.
