Ortodox – Sf. Ier. Grigorie, episcopul Nyssei; Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești; Sf. Ier. Dometian, episcopul Melitinei. Duminica după Botezul Domnului.
Greco-catolic – Duminica după Botezul Domnului. Sf. Grigore de Nissa; Cuv. pr. Marcian; Sf. ep. Domețian.
Romano-catolic – Botezul Domnului. Ss. Agaton, pp.; Grigore de Nyssa, ep.; Paul, primul pustnic.
Sfântul Ierarh Grigorie, episcopul Nyssei, a fost fratele Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii. Născut în Cezareea Capadociei a primit o educație desăvârșită. A fost hirotonit preot și a fost căsătorit. După moartea soției sale a fost hirotonit episcop de Nyssa, oraș aflat la o distanță nu prea mare de Cezareea.
A participat la Sinodul al II-lea Ecumenic, convocat de împăratul Teodosie (379-395) pentru a se pronunța în legătură cu două erezii ale timpului: cea susținută de Macedonie, episcop de Constantinopol, care nega dumnezeirea Duhului Sfânt, și cea a lui Apolinarie, episcop de Siria, care nega prezența sufletului spiritual în Hristos, acesta fiind înlocuit cu Cuvântul.
Sinodul a respins erezia lui Macedonie și apolinarismul, și a reluat doctrina de la Niceea (de la primul Sinod Ecumenic, anul 325) asupra Sfintei Treimi, doctrina întărită de teologia trinitară a părinților capadocieni, Vasile, Grigorie de Nazianz și Grigorie de Nyssa, și a adăugat articolele privitoare la Duhul Sfânt.
Un fragment din moaștele Sfântului Grigorie de Nyssa se păstrează la Biserica „Domnița Bălașa” din Capitală.
Tot astăzi este pomenit Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești.
S-a născut în 1816, în satul Calapodești, azi în județul Bacău. La 20 de ani, s-a călugărit și a intrat în obștea Mănăstirii Căldărușani, unde a stat doi ani. A plecat apoi la Muntele Athos și s-a stabilit la Schitul românesc Lacu, unde a viețuit 15 ani. Acolo a învățat Sfântul Antipa rugăciunea inimii, smerenia și ascultarea desăvârșită. După această perioadă s-a stabilit pentru patru ani la Mănăstirea Esfigmenu, unde a fost făcut schimnic, primind numele de Antipa.
În 1860, a revenit în Moldova pentru a strânge ajutoare, în vederea terminării lucrărilor de zidire a Schitului românesc Prodromu. Ajunge și în Rusia, unde este impresionat de Mănăstirea Valaam. După ce trimite ajutoarele, rămâne pentru totdeauna la această mănăstire.
La 10 ianuarie 1882, a trecut la cele veșnice. Canonizarea și trecerea în rândul sfinților a fost făcută în Muntele Athos, în anul 1906. Biserica Ortodoxa Română l-a trecut în rândul sfinților în urma ședințelor de canonizare din 20-21 iunie 1992.
