Ortodox – Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului; Sf. Ier. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, și Sf. Emilia, mama sa (Anul Nou. Harți. Tedeum)
Greco-catolic – Tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos. Sf. Vasile cel Mare. Anul Nou civil. Harți
Romano-catolic – Sf. Maria, Născătoarea de Dumnezeu; Fer. Marian, pr. m.
Sărbătoarea Tăierii împrejur cea după trup a Domnului se prăznuiește la 1 ianuarie.
Mântuitorul Hristos a primit semnul Legii Vechi care impunea tăierea împrejur ca semn de legătură veșnică între poporul evreu și Dumnezeu.
Patriarhul Avraam a primit de la Dumnezeu această poruncă pentru toții copii ce se vor naște de parte bărbătească în acest neam. Tăierea împrejur din Legea Veche închipuia Botezul pe care l-a adus ca taină și legământ Legea Harului, pruncul primind odată cu aceasta și numele.
Printre motivele pentru care Iisus Hristos a primit tăierea împrejur cea trupească a Legii Vechi, arhimandritul Ilie Cleopa îl menționează și pe acela al eliberării noastre din robia Legii, ferindu-ne de tăierea împrejur cea după trup. A venit însuși Cel fără de păcat și a primit tăierea împrejur, ca pe noi fii Săi după har, să ne elibereze, să ne aducă altă tăiere împrejur mult mai sfântă și mai curată decât Lega Veche, adică Botezul. În Hristos botezându-ne primim tăierea împrejur cea duhovnicească, ce se lucrează cu Duhul Sfânt fără mână omenească.
Astăzi este sărbătorit și Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei.
S-a născut în anul 330, în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori și cărturari renumiți, câțiva dintre ei fiind trecuți în rândul sfinților.
A avut patru frați și o soră, Sfânta Cuvioasă Macrina, prăznuită la 19 iulie. Petru, fratele său mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic și făcător de minuni.
Studiile le-a făcut în Cezareea, la Constantinopol și la Atena, unde a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz.
Din Atena, Sfântul Vasile s-a întors în Cezareea unde a înființat o școală de retorică. În anii următori a făcut o lungă călătorie pe la toate mănăstirile din Egipt, Palestina și Sinai, s-a închinat la Mormântul Domnului și a primit botezul în râul Iordan, după obiceiul din primele secole creștine.
De la Sfintele Locuri s-a întors din nou în Cezareea Capadociei unde a fost hirotonit preot de episcopul Cezareei, Ermoghen, după care s-a retras la o mănăstire din Pont, unde a dus o viață de asceză și rugăciune.
Venind din nou în Cezareea Capadociei, a fost hirotonit episcop. În această calitate a început o pastorație pe care a dedicat-o îndeosebi celor nevoiași, organizând renumitele azile, spitale și case de reeducare a celor căzuți moral, toate grupate sub denumirea de „Vasiliade”.
Scrierile sale conțin lucrări de dogmatică: „Contra lui Eunomiu” sau „Despre Sfântul Duh”, lucrări ascetice: „Regulile vieții monahale”, „Despre judecata lui Dumnezeu”, comentarii: „Omilii la Hexameron”, numeroase cuvântări și epistole.
A alcătuit o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele și Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. A murit la 1 ianuarie 379, la 49 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii, un nume de referință în istoria creștinismului universal.
