Acasăsinucidere maramuresVIDEO: Calendar. Memoria zilei - 6 februarie

VIDEO: Calendar. Memoria zilei – 6 februarie

spot_img

DISTRIBUIȚI

Gândul zilei: ”Toate sistemele de securitate din jurul unui președinte american nu au altă sarcină decât aceea de a ne asigura că omul care îl împușcă va fi prins”. (Norman Mailer)

Religie
Ortodox = Sf. Vucol, Ep. Smirnei; Sf. Mc. Iulian, Fausat, Evilasie şi Maxim; Cuv. Varsanufie cel Mare
Romano-catolic = Ss. Paul Miki şi îns., m.; Doroteea, fc. m
Reformat(Calvin) = Dorotya (Dorotea), Dora.
Greco-catolic = Sf. ep. Vucol al Smirnei; Sf. m. Iulian.
Mozaic = 2. Adar 5771.
Musulman = al-‘ahad: 2. Rabi al-Awwal 1432.

Sărbători
Noua Zeelandă: Ziua Waitangi, aniversarea semnării Tratatului de la Waitangi dintre băștinașii mauri și colonistii britanici. Sărbătoare națională (1840)

Evenimente
131: Roșia Montană este atestată documentar (înființată de către romani în timpul domniei lui Traian sub numele de Alburnus Maior)
1508: Maximilian I acceptă, cu acordul Papei Julius al II-lea, în Trento de a fi ales ca Împărat Roman.
1685: Iacob al II-lea al Angliei devine rege după decesul fratelui său, Carol al II-lea.
1696: Apare, în tipografia instalată la mănăstirea Snagov, prima tipăritură : „Orânduiala slujbei Sfinților Constantin și Elena”. Cartea, publicată sub îngrijirea lui Antim Ivireanul, era dedicată lui Constantin Brâncoveanu.
1840: Aniversarea semnării Tratatului de la Waitangi dintre băștinași – mauri și coloniștii britanici; Sărbătoarea națională a Noii Zeelande.
1898: A avut loc, la Paris, premiera „Poemei române” compusă de George Enescu. Este prima sa apariție publică în calitate de compozitor (la vârsta de 16 ani)
1919: Adunarea Națională rezultată în urma alegerilor din 19 ianuarie 1919 și-a început lucrările în orășelul Weimar, urmând să dea Germaniei o Constituție. După orașul unde s-au desfășurat lucrările adunării, au fost denumite ulterior „Republica de la Weimar” (1919-1933) și constituția după care se va conduce aceasta – „Constituția de la Weimar”.
1945: Decret-lege privind statutul naționalităților, potrivit căruia toți cetățenii sînt egali în fața legii și se bucură de aceleași drepturi civile și politice, fără deosebire de rasă, naționalitate, limbă sau religie. Statutul prevedea pedepsirea prin lege a manifestărilor urii de rasă sau a naționalismului.
1948: Echipa feminină a României cucerește locul al treilea la campionatul mondial de tenis de masă desfășurat la Londra.
1952: Elisabeta a II-a a fost proclamată Regină a Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
1958: Opt fotbaliști ai clubului Manchester United sunt victime ale accidentului aviatic de la München.
1991: Ministerul Român de Externe dă o declarație prin care propunea desființarea, pînă la mijlocul anului 1991, a tuturor structurilor militare ale Tratatului de la Varșovia. Toate statele membre ale pactului ceruseră același lucru. La 1 iulie 1991, la Praga, a fost semnat Protocolul de încetare a valabilității Tratatului de la Varșovia (încheiat la 15 mai 1955).

Nașteri
1465: Scipione del Ferro, matematician italian (d. 1526)
1611: Împăratul Chongzhen, împărat al Chinei (d. 1644)
1664: Mustafa al II-lea, sultan otoman (d. 1703)
1665: Regina Anna a Marii Britanii (d. 1714)
1695: Nicolaus II Bernoulli, matematician elvețian (d. 1726)
1889: Krikor H. Zambaccian, colecționar și critic de artă român de etnie armeană (d. 1962)
1891: Adrian Maniu, poet român (d. 1968)
1908 – S-a născut Geo Bogza, scriitor şi ziarist, membru al Academiei Române din 2 iulie 1955, creator al unei formule unice de reportaj, reportajul poematic, ilustrat de volumul „Cartea Oltului” (m.14.09.1993).
1911: Ronald Reagan, președinte al SUA în perioada ianuarie 1981 – ianuarie 1989 (d. 2004)
1916: Gabriel Țepelea, istoric literar român, membru al Academiei Române (d. 2012)
1917: Zsa Zsa Gabor, actriță de film de origine maghiară
1932: François Truffault, regitor francez (d. 1984)
1933: Sorin Holban, prozator și poet român
1939: Mike Farell, actor american
1945: Bob Marley, interpret jamaican de muzică reggae (d. 1981)
1947: Charles Hickox, înotător, câștigător a trei medalii de aur la Jocurile Olimpice din Mexic, din 1968
1950: Natalie Cole, cântăreață americană, prima interpretă de culoare care, în 1975, câștiga Premiul Grammy
1962: Axl Rose, membru al trupei Guns N’ Roses

1968: Cătălin Crișan, interpret român de muzică ușoară

Decese
1378: Ioana de Bourbon, soția regelui Carol al V-lea al Franței (n. 1338)
1685: Regele Carol al II-lea al Angliei (n. 1630)
1740: Papa Clement al XII-lea (n. 1652)
1793 – A murit dramaturgul Carlo Goldoni, supranumit de către Voltaire „Moliere al Italiei”. A reformat commedia dell’arte, îndreptînd-o pe făgaşul realismului modern (n.25.02.1707).
1899: Leo von Caprivi, cancelar al Germaniei (n. 1831)
1899: Prințul Alfred de Saxa-Coburg-Gotha, Prinț de Edinburgh (n. 1874)
1916: Rubén Darío (Felix Ruben Garcia Sarmianto), poet nicaraguan (n. 1867)
1918: Gustav Klimt, pictor austriac (n. 1862)
1929: Maria Cristina de Austria, a doua soție a regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei (n. 1858)
1952: Regele George al VI-lea al Regatului Unit (n. 1892)
1992: Caius Iacob, matematician român, membru al Academiei Române și al Societății Matematice Franceze (n. 1912)
1993: Dan Constantinescu, compozitor român (n. 1931)
2002: Max Perutz, biolog austriac, laureat Nobel (n. 1914)
2009: James Whitmore, actor american (n. 1921)
2011: Gary Moore, muzician irlandez (Skid Row și Thin Lizzy) (n. 1952)

Personalitatea zilei – Bob Marley
Robert „Bob” Nesta Marley (n. 6 februarie 1945; d. 11 mai 1981) a fost un cântăreț, compozitor, chitarist și activist jamaican. El este cel mai cunscut interpret de muzică reggae, și este privit ca un profet al mișcării Rastafari.
Printre cele mai cunoscute cântece reggae ale lui Marley sunt ‘”I Shot the Sheriff”, „No Woman, No Cry”, „Three Little Birds”, „Exodus”, „Could You Be Loved”, „Jamming'”, „Redemption Song”, și „One Love”. Legend, compilația de cântece ale lui Bob Marley lansată post-mortem, este cel mai bine vândut album reggae al tuturor timpurilor, cu mai mult de 25 de milioane de exemplare.
Bob Marley s-a născut în micul sat Nine Mile în Saint Ann Parish din Jamaica sub numele de Nesta Robert Marley. Mama sa era de culoare, iar tatăl alb. În 1962, Marley înregistrează primele două single-uri „Judge Not” și „One Cup of Coffee”, cu producătorul Leslie Kong. Aceste cântece, lansate de casa de discuri Beverley’s sub pseudonimul Bobby Martell, au atras puțină atenție. Cântecele au fost relansate postum în „Songs of Freedom”.

A fost botezat de către Arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe Etiopiene, Abuna Yesehaq, in Kingston, Jamaica la data de 4 noiembrie 1980. Bob Marley a avut 12 copii: trei cu soția sa, Rita, doi adoptați din foste relații ale Ritei ṣi restul de 7 cu alte femei.
Robert Nesta Marley era fiul lui Cedella Booker, jamaicana de 18 ani si a lui Norval Marley, capitan britanic de 50 de ani, care se dezise de fiul sau de frica sa nu fie retrogradat. La sfarsitul anilor 50, Bob s-a mutat cu mama sa la Kingston, capitala unde locuitorii din zonele rurale veneau in speranta imbunatatirii vietii lor.

Cedella s-a recasatorit și s-a mutat in Delaware, in SUA, dupa un efort financiar deosebit. Ea dorea sa-i dea lui Bob o viata noua in aceasta tara, dar inainte de calatorie, el a cunoscut-o pe Rita Anderson si in 10 februarie 1966 cei doi s-au casatorit. Bob Marley a stat aproape opt luni cu mama sa in Wilmington, Delaware. Aici a reusit sa gaseasca de munca in schimbul de noapte la un service pentru Chrysler. Bob ajunse in Kingston in octombrie 1966, la sase luni dupa vizita Majestatii sale Imperiale Haile Selassie, din Etiopía, care a impulsionat si a reinnoit miscarea rastafari din insula.

Apropierea lui Bob de credinta Rastafari a inceput sa se reflecte si in muzica sa. Bob, a fost atat de prins de aceata noua ideologie incat a format un grup , „The Wailers”. Rita de asemeni a inceput carierea sa ca solista cu un important succes „Pied Piper”, o versiune a unei melodii pop englezesti. In Jamaica, ritmurile frenetice sunt inlocuite cu ritmuri mai lente si mai senzuale numite rock-steady.

The Wailers au cunoscut un om care le-a revolutionat munca, Lee Perry. Asocierea dintre Perry si grupul The Wailers va aduce succesul cu melodii ca „Soul Rebel”, „Duppy Conqueror”, „400 Years” si „Small Axe”, melodii clasice ale viitorului curent reggae. In 1970, doi dintre cei mai mari muzicieni de pe insula s-au alipit la grup. Este vorba de Aston ‘Family Man’ Barrett si fratele sau, Carlton (bas si baterie).

In vara anului 1971 Bob a acceptat invitatia lui Johnny Nash pentru a-l acompania in Suedia , ocazie cu care a semnat un contract cu CBS, care era casa de discuri a cantaretului american. In primavara lui 1972 The Wailers a aterizat in Anglia pentru a face promotie discului „Reggae on Broadway”, dar nu au avut prea mult succes . In disperare de cauza, Bob a vizitat studiourile de inregistrare Island Records, care au fost primele interesate de muzica jamaicana, iar aici l-a intalnit pe Chris Blackwell. Blackwell le-a oferit 4 milioane pentru a inregistra un album in conditiile celor mai avansate tehnici de care studioul dispunea.

Acest prim album a fost „Catch A Fire”, promovat puternic. Discul nu a fost un succes imediat, iar muzica si versurile lui Bob pline de incarcatura sociala, erau ceva cu totul diferit de ceea ce se canta pe atunci in Europa. Island a promovat un turneu al grupului prin Anglia si SUA, ceea ce era alta noutate pentru o formatie de reggae. The Wailers au cantat in Londra in aprilie 1973 si trei luni mai tarziu grupul s-a reintors in Jamaica. Bunny a parasit viata muzicala , abandonand grupul inainte de turneul in SUA. In locul sau intra Joe Higgs, vechiul profesor de muzica a celor de la The Wailers. In SUA au participat la cateva concerte ale lui Bruce Springsteen si Sly & The Family Stone, principalul grup cu muzicieni de culoare din State la acel moment.

In 1973 grupul a lansat cel de-al doilea album cu Island Records, „Burnin’”, un disc ce includea noile versiuni ale unor cantece mai importante ca: „Duppy Conqueror”, „Small Axe” si „Put It On”, alaturi de „Get Up, Stand Up” si „I Shot The Sheriff”. Ultima piesa a fost aceea care l-a consacrat definitiv pe Bob Marley, ajungand, alaturi de Eric Clapton, sa ocupe primul loc la single-urile cele mai bine vandute in SUA.

In 1974, Bob Marley a petrecut majoritatea timpului in studio lucrand pentru „Natty Dread”, un album ce includea melodii ca „Talkin’ Blues”, „No Woman No Cry”, „So Jah Seh”, „Revolution”, „Them Belly Full (But We Hungry)” sau „Rebel Music (3 o’clock Roadblock)”. Anul urmator , Bunny si Peter au lăsat definitiv grupul pentru a se dedica unor cariere solistice, ceea ce a facut ca grupul sa fie cunoscut ca Bob Marley & The Wailers. In ceea ce priveste turneele, au facut doua, unul la Lyceum Ballroom din Londra, care a fost catalogat unul din cele mai bune ale acelei perioade, iar al doilea in noiembrie cand Bob a revenit in Jamaica pentru a canta intr-un concert umanitar alaturi de Stevie Wonder, acum insa ca o vedeta a tarii sale si a lumii. „Rastaman Vibrations”, urmatorul album a fost lansat in 1976. Albumul continea melodii ca:”Crazy Baldhead”, „Johnny Was”, „Who The Cap Fit” si poate cea mai semnificativa ca toate, „War”, ale carei versuri erau extrase dintr-un discurs al Imparatului Haile Selassie, la ONU .

Bob Marley era pe atunci un activist non-politic in Jamaica, un muzician consacrat, un sustinator al miscarii rastafari. Bob Marley a hotarat sa dea un concert gratuit in Parcul Eroilor Natiunii din Kingston, pe 5 decembrie 1976, cu intentia explicita sa promoveze pacea. Dupa anuntul concertului, guvernul convoca alegeri pentru 20 decembrie. In ziua de 3 decembrie, doua zile inainte de “Smile Jamaica”, Bob, sotia sa Rita, Lewis Griffith si managerul Don Taylor au fost raniti intr-un atentat cu arma, provocat de niste necunoscuti, desi se presupunea ca insasi CIA fusese bagata in aceasta lovitura.

In interiorul casei din 56 Hope Road, Bob a fost ranit de focurile de arma trase, in piept și la un brat. Din fericire dupa un timp recuperarea a fost completa. Doua zile dupa atentat, Bob si-a improvizat o platforma pe care a cantat. Cand a fost intrebat pentru ce, el a raspuns: “ Oamenii care traiesc si incearca sa faca aceasta lume mai rea nu-si permit nici o zi libera, cum as putea eu sa-mi iau una cand incerc sa fac putina lumina in obscuritate? “ A fost ultima reprezentatie a lui Bob in Jamaica pentru urmatoarele 18 luni. Temandu-se de un alt atentat, a parasit insula si a plecat sa traiasca la Londra. Acolo a inregistrat urmatorul album, „Exodus”, unul din cele mai importante din cariera sa si din reggae.

Lansat in vara aceluiasi an, „Exodus” a consolidat statutul international al grupului , ramanand in topul din Marea Britanie timp de 56 de saptamani si avand 3 single-uri – „Waiting In Vain”, „Exodus” si „Jamming’” – ca mari succese mediatice. In 1978 grupul a obtinut un nou succes cu „Kaya”, care a reusit sa ocupe locul patru in Anglia in saptamana imediat urmatoare lansarii. In aprilie 1978 se intoarce in Jamaica pentru „One Love Peace Concert”.

A fost invitat la sediul ONU in New York pentru a primi Medalia Pacii iar la sfarsitul anului Bob a plecat intr-o calatorie in Africa pentru prima data, unde a vizitat pentru inceput Kenya si apoi Etiopía, locul spiritual al miscarii rastafari. Grupul abia terminase un turneu prin Europa si SUA . In aprilie 1980, formatia a fost invitata oficial de guvernul recent eliberatei Zimbabwe pentru a canta la ceremonia dedicata independentei noii natiuni. Urmatorul disc al grupului, „Uprising”, a fost lansat in mai 1980 si a avut un succes imediat cu „Could You Be Loved?”. Albumul mai continea si „Coming In From The Cold”, „Work” si faimosul „Redemption Song”. The Wailers au pornit in cel mai mare turneu european, sfidand orice record de asistenta. Agenda includea un concert pentru 100.000 de persoane la Miláno, cel mai mare din istoria grupului. Bob Marley & The Wailers erau grupul cu cel mai mare turneu din acel an. „Uprising” figura in toate topurile din Europa. Era o perioada de maxim optimism si isi faceau planuri pentru un turneu in SUA in compania lui Stevie Wonder, la sfarsitul anului .

Dupa terminarea turneului european, Bob Marley si grupul au plecat spre SUA. Bob planificase doua concerte in Madison Square Garden, dar s-a imbolnavit grav. Cu trei ani inainte, in Londra, s-a ranit la un deget de la picior in timp ce juca fotbal. Rana netratata s-a dovedit a fi cancerigena si cu toate ca a tratat-o apoi in Miami, a continuat sa se reproduca. In 1980, cancerul incepuse sa se propage prin tot corpul lui Bob. A putut sa-si controleze boala timp de opt luni facand tratament la clinica doctorului Joseph Issels, in Baviera. Tratamentul lui Issels starnea multe polemici pentru ca folosea numai remedii naturale si nu toxice. Pentru un timp au parut ca sunt eficiente, in cazul lui Bob. La inceputul lui mai, parasea Germania pentru a se intoarce in Jamaica, dar nu a reusit sa-si termine calatoria.

Bob Marley a murit intr-un spital din Miami la 11 mai 1981. Cu o luna inainte, Bob fusese decorat cu Ordinul de Merit al Jamaicai, a treia mare onoare a natiunii, ca semn de recunoastere a inestimabilei sale contributii aduse culturii acestei tari. Pe 21 mai 1981, onorabilului Robert Nesta Marley O. M. i se faceau funeralii oficiale din partea poporului jamaican. Dupa funeralii (la care a asistat si Primul ministru ca lider al Opozitiei) corpul lui Bob a fost inmormantat in satul sau natal, Nine Miles, in nordul insulei, unde se odihneste intr-un mausoleu. Bob Marley a murit la 36 ani .

In 2005, Rita Anderson, vaduva lui Marley, a scris o biografie („No Woman, No Cry”) in care l-a criticat dur pe cel care i-a fost sot. Dupa Rita, perechea locuia intr-o coliba, Bob avea doar o pereche de indispensabili, pe care ea ii spala in fiecare noapte. De asemeni, a afirmat ca steaua reggae avea nenumarate amante in Kingston si nenumarati copii cu acestea, lista descendentilor lui Bob fiind imensa; in 1968 a avut un copil pe care-l chema Ziggy Marley cu Rita Anderson, in 1970, a avut un fiu numit Robbie cu Lucille Williams, una din “logodnicele sale “ in Trench Town. Janet Hunt l-a facut pe Rohan Marley (viitorul sot al lui Lauryn Hill). Numeroasele sale calatorii la Londra nu au fost in zadar, caci s-a nascut Karen Marley, fata unei englezoaice pe care o chema Janet Bowen. O jamaicana nascuta in Barbados, Lucy Pounder, a avut cu Bob pe Julian Marley. O alta logodnica, campioana caribena de ping pong Anita Bellnavis, a devenit mama lui Kymani Marley. In 1975, Cindy Breakspeare, care era pe punctul de a deveni Miss Mundo, l-a nascut pe Damian Marley. O alta “logodnica “ era actrita Esther Anderson, care a fost si cu Marlon Brando si Chris Blackwell.

Toate aceste afirmatii nu au convenit guvernului jamaican, mai ales ca Anderson a anuntat ca dorea deshumarea trupului sotului sau pentru a-l inmormanta la Shashemene, in Etiopia, unde imparatul Haile Selassie a cedat o suprafata pentru rastafarii jamaicani care sunt rezidenti in aceasta localitate. Relatia dintre guvernul jamaican si Anderson era critica, mai ales ca guvernul il considera pe Bob un idol si o puternica atractie turistica pentru straini. De asemeni, casa muzeu a lui Bob era si ea o reclama pentru insula. Departe de a aplana neintelegerile, Anderson a reamintit guvernului ca in tara sa natala, in Jamaica, Bob a fost impuscat in casa si a trebuit sa se autoexileze. “Bob ar fi preferat sa se odihneasca in continentul african decat pe o insula unde stramosii sai au fost luati si folositi ca scavi.” a concis vaduva lui Bob.
Pagină realizată de Grigore Ciascai

loading...

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.





TE-AR MAI PUTEA INTERESA